I. Intro: Genurile metamorfice in lumea gaming-ului nu reprezinta o noutate, astfel de prin anii 2000 inspre ziua de astazi au aparut noi modalitati de joaca, preponderent prin combinarea celor clasice. Am vazut RPG-izarea RTS-urilor (Warcraft 3), dar si RTS-erizarea RPG-urilor (Spellforce). Ei bine, daca pana acum am vazut si o tendinta clara de a juca RPG-urile din perspectiva I-a, (Arx Fatalis, dar mai concludent pentru lume Oblivion: TES IV) mai exista o tendinta care nu prea a fost exploatata cum trebuie (in sensul de nu destul), FPS-ul, shooterul cu elemente de RPG. Probabil ca majoritatea isi aduc aminte de Deus Ex, unul dintre pionierii acestui stil de joc. Ce legatura au toate acestea cu ultima creatie a celor de la Gearbox? Ei bine, pregatiti-va pentru un shooter - RPG hibrizat cu Diablo! Nedumeriti ? Nu este cazul, Borderlands ne propune un mecanism bazat pe loot, cu generare aleatoare de arme, totul incadrat pe o planeta cu reale infulente de vest salbatic. Sa fie oare aceasta premiza unei aventuri?
II. Ain't no rest for the wicked... Povestea de inceput este usoara si am auzit-o de foarte multe ori, insa cu alti eroi si alt decor. Pornind de la Greuceanu si Fat-Frumos si pana la eroii zilelor noastre, toti isi doresc putere, bani si o reprezentanta a sexului frumos, insa pentru asta este necesara o calatorie initiatica. Ei bine, acest tipar se regaseste din plin si in Borderlands, unde un grup de 4 aventurieri (mercenari), crescuti cu povestile despte Vault si bogatiile acestuia, pornesc in cautarea acestuia.
III. Caractere: Pornind de la o introducere cinematografica, imbiati probabil si de muzica celor de la Cage the Elephant, ajungem la prima destinatie. Tot aici avem de ales intre 4 caractere, tipologii, specifice genului RPG: avem soldatul (Roland), cu arme preferate precum pustile de asalt, el joaca si rolul de healer al grupului, sirena (Lilith), reprezentanta feminina a grupului, permite o abordare stealth a jocului, vanatorul (Mordecai), specializat in pusti cu luneta si pistoale revolver si nu in ultimul rand Brick (as him self
) reprezentand tank-ul grupului.
IV. Mecanisme: Jocul ne propune o persectiva de shoot'em up cu un control intuitiv, usor de folosit, daca doriti, putem sa il asemanam cu COD MW:2. Ceea ce este interesant aici este intregul mecanism pe care se bazeaza actiunea si anume loot-ul. Inspirati din hack&slash-urile clasice (Diablo fiind un exemplu reprezentativ) cei de la Gearbox ne propun cateva sute de mii de combinatii din care sa reiasa arme, scuturi si alte obiecte. Mecanismul functioneaza, fiecare inamic omorat va lasa in urma sa un loot, mai bun sau mai nu, dupa cum dicteaza soarta. De asemenea, pe intreaga suprafata de joc o sa gasim o multitudine de ghene, cutii, cufere si cam orice alte spatii pentru depozitare unde gasim trofeele pentru care ne luptam. Pana la urma este o idee simpla, dar de efect, producand isterii maniacale specifice genului. Armele sunt diverse si acopera o gama larga de gusturi, dar desi producatorii se lauda cu sutele lor de mii, realistic vorbind, sunt cateva clase, specifice genului FPS: pistol (clip), revolver, shootgun, SMG, Assault Rifle, Sniper Rifle, Rocket Launcher si armele extraterestilor (Ligth guns). Varietatea provinde din setul de caracteristic si din propietatea de a avea elemental damage (foc, acid, electric). Oricum, pot spune ca toata lumea isi va gasi o arma preferata (eu unul am avut un Desert Stammper cu care am facut tot jocul.
V. Graficisme: Un element care te impresioneaza la prima intalnire cu Borderlands il reprezinta stilul grafic, care desi initial era reprezentat de motorul grafic Unreal3, se pare ca producatorii au avut inspiratia sa foloseaca tehnologia Cell. Rezultatul? Un efect de zile mari, perfect potrivit pentru atmosfera din Borderlands. Stilul genul benzilor desenate nu reprezinta o noutate, a fost initial implementat tot un motor grafic Unreal, XII, produs de Ubisoft. Atmosfera este acaparanta, un vest salbatic al viitorului, planeta Pandora este o influenta clara la canioanelor americane. Efectele grafice sunt bine realizate, cu iluminare corecta, dar umbrele sunt usor pixelate. Per ansamblu Borderlands este o placere si din punct de vedere grafic.
VI. Multijucatori: Desi experienta Borderlands este una memorabila jucandu-l si de unul singur, adevarata valoare (a se citi distractie) se obtine in compania a inca 3 prieteni, de preferat cu personaje diferite. Jocul este excelent, avem arme, multe arme. Avem prieteni, avem gloane si cohorte intregi de inamicii, nu foarte diversificati dar amuzant de rezolvat. Colaborarea face tot jocul, iar boss-ii pe care ii intalnesti, pe langa introducerea cimeatografica si a dozei de umor, ofera adversari redutabili care in urma lor lasa arme unicat (remember Diablo?). Nivelul inamicilor (nu imi vine sa le zic monstrii, chiar daca pe alocuri se potriveste mai bine) este scalat in functie de nivelul quest-ului si nu al jucatorului, lucru care iti confera sentimentul de evolutie. Singura problema care o vad la sistemul acesta este reprezentata de quest-urile auxiliare, daca ai rabdare sa de duci la capat, cand revi la questul principal vei spulbera adversarii. Story-ul jocului se bazeaza pe cautarea Vault-ului, presupus plin cu bunatati extratereste, asadar sa nu va asteptati la te miri ce rasturnari de situatie. Defapt, se aseamana cu un MMORPG, vorbesti cu NPC-ulul, primesti questul care de cele mai multe ori se rezula la omoara x : animale/ banditi, colectioneaza xx : cristale, sau in cazul story-ului principal vorbeste cu x care iti spune ca y are fragmentul z din cheia pe care o cauti. Mecanism simplu pentru a asigura distractia non-stop, la fel si respawun-ul inamicilor, care desi este enervant dupa ce ai curatat o harta ca sa ajungi la un quest, cand te intorci, adeversarii sunt iarasi la locurile lor.
VII. ... until we shut our eyes for good. Borderlands aduce un aer proaspat in anul 2009, chiar daca nu este primul de genul acesta, cu siguranta este primul CO-OP realizat asa. Adaugand si stilul grafic (care pana la urma poate fi considerat stilul Borderlands, nu este chiar un CELL clasic), muzica excelenta si distractia la superlativ, pot spune ca este unul din jocurile care m-au surprins placut anul care tocmai a trecut.
II. Ain't no rest for the wicked... Povestea de inceput este usoara si am auzit-o de foarte multe ori, insa cu alti eroi si alt decor. Pornind de la Greuceanu si Fat-Frumos si pana la eroii zilelor noastre, toti isi doresc putere, bani si o reprezentanta a sexului frumos, insa pentru asta este necesara o calatorie initiatica. Ei bine, acest tipar se regaseste din plin si in Borderlands, unde un grup de 4 aventurieri (mercenari), crescuti cu povestile despte Vault si bogatiile acestuia, pornesc in cautarea acestuia.
III. Caractere: Pornind de la o introducere cinematografica, imbiati probabil si de muzica celor de la Cage the Elephant, ajungem la prima destinatie. Tot aici avem de ales intre 4 caractere, tipologii, specifice genului RPG: avem soldatul (Roland), cu arme preferate precum pustile de asalt, el joaca si rolul de healer al grupului, sirena (Lilith), reprezentanta feminina a grupului, permite o abordare stealth a jocului, vanatorul (Mordecai), specializat in pusti cu luneta si pistoale revolver si nu in ultimul rand Brick (as him self
) reprezentand tank-ul grupului.IV. Mecanisme: Jocul ne propune o persectiva de shoot'em up cu un control intuitiv, usor de folosit, daca doriti, putem sa il asemanam cu COD MW:2. Ceea ce este interesant aici este intregul mecanism pe care se bazeaza actiunea si anume loot-ul. Inspirati din hack&slash-urile clasice (Diablo fiind un exemplu reprezentativ) cei de la Gearbox ne propun cateva sute de mii de combinatii din care sa reiasa arme, scuturi si alte obiecte. Mecanismul functioneaza, fiecare inamic omorat va lasa in urma sa un loot, mai bun sau mai nu, dupa cum dicteaza soarta. De asemenea, pe intreaga suprafata de joc o sa gasim o multitudine de ghene, cutii, cufere si cam orice alte spatii pentru depozitare unde gasim trofeele pentru care ne luptam. Pana la urma este o idee simpla, dar de efect, producand isterii maniacale specifice genului. Armele sunt diverse si acopera o gama larga de gusturi, dar desi producatorii se lauda cu sutele lor de mii, realistic vorbind, sunt cateva clase, specifice genului FPS: pistol (clip), revolver, shootgun, SMG, Assault Rifle, Sniper Rifle, Rocket Launcher si armele extraterestilor (Ligth guns). Varietatea provinde din setul de caracteristic si din propietatea de a avea elemental damage (foc, acid, electric). Oricum, pot spune ca toata lumea isi va gasi o arma preferata (eu unul am avut un Desert Stammper cu care am facut tot jocul
.V. Graficisme: Un element care te impresioneaza la prima intalnire cu Borderlands il reprezinta stilul grafic, care desi initial era reprezentat de motorul grafic Unreal3, se pare ca producatorii au avut inspiratia sa foloseaca tehnologia Cell. Rezultatul? Un efect de zile mari, perfect potrivit pentru atmosfera din Borderlands. Stilul genul benzilor desenate nu reprezinta o noutate, a fost initial implementat tot un motor grafic Unreal, XII, produs de Ubisoft. Atmosfera este acaparanta, un vest salbatic al viitorului, planeta Pandora este o influenta clara la canioanelor americane. Efectele grafice sunt bine realizate, cu iluminare corecta, dar umbrele sunt usor pixelate. Per ansamblu Borderlands este o placere si din punct de vedere grafic.
VI. Multijucatori: Desi experienta Borderlands este una memorabila jucandu-l si de unul singur, adevarata valoare (a se citi distractie) se obtine in compania a inca 3 prieteni, de preferat cu personaje diferite. Jocul este excelent, avem arme, multe arme. Avem prieteni, avem gloane si cohorte intregi de inamicii, nu foarte diversificati dar amuzant de rezolvat. Colaborarea face tot jocul, iar boss-ii pe care ii intalnesti, pe langa introducerea cimeatografica si a dozei de umor, ofera adversari redutabili care in urma lor lasa arme unicat (remember Diablo?). Nivelul inamicilor (nu imi vine sa le zic monstrii, chiar daca pe alocuri se potriveste mai bine) este scalat in functie de nivelul quest-ului si nu al jucatorului, lucru care iti confera sentimentul de evolutie. Singura problema care o vad la sistemul acesta este reprezentata de quest-urile auxiliare, daca ai rabdare sa de duci la capat, cand revi la questul principal vei spulbera adversarii. Story-ul jocului se bazeaza pe cautarea Vault-ului, presupus plin cu bunatati extratereste, asadar sa nu va asteptati la te miri ce rasturnari de situatie. Defapt, se aseamana cu un MMORPG, vorbesti cu NPC-ulul, primesti questul care de cele mai multe ori se rezula la omoara x : animale/ banditi, colectioneaza xx : cristale, sau in cazul story-ului principal vorbeste cu x care iti spune ca y are fragmentul z din cheia pe care o cauti. Mecanism simplu pentru a asigura distractia non-stop, la fel si respawun-ul inamicilor, care desi este enervant dupa ce ai curatat o harta ca sa ajungi la un quest, cand te intorci, adeversarii sunt iarasi la locurile lor.
VII. ... until we shut our eyes for good. Borderlands aduce un aer proaspat in anul 2009, chiar daca nu este primul de genul acesta, cu siguranta este primul CO-OP realizat asa. Adaugand si stilul grafic (care pana la urma poate fi considerat stilul Borderlands, nu este chiar un CELL clasic), muzica excelenta si distractia la superlativ, pot spune ca este unul din jocurile care m-au surprins placut anul care tocmai a trecut.
Grafica : 9
Gameplay : 9
Story : 8
Muzica : 10
Multiplayer : 9
Total : 9
Gameplay : 9
Story : 8
Muzica : 10
Multiplayer : 9
Total : 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu