De cativa ani buni, de cand industria jocurilor video a inceput sa fie luata mai in serios, a aparut un fenomen prin care victimele industriei sunt trecute prin chinuri groaznice care ii fac pe gameri sa-si doreasca sa poata calatori in timp sau sa se poata criogeniza. Acest fenomen, pe numele lui mic
hype, s-a manifestat cum nu putea mai bine in cazul lui Mass Effect 2. Printr-un marketing puternic pompat de catre cei de la EA in ultimele doua luni, posibilitatea ca un posesor de consola sa nu fi auzit de Mass Effect 2 era intalnita doar daca era plecat pe o expeditie in Antarctica.
Reteta celor de la EA a avut atat de mult succes incat multi s-au si apucat repede sa joace si Mass Effect 1 pentru ca nu o facusera la vremea lui. Si bine ca au facut-o pentru ca pentru prima oara dupa mult mult timp (cand industria era inca obscura) ni se ofera posibilitatea sa importam un caracter dintr-un alt joc pentru a continua aventura.
Pe cat de incantatoare parea ideea, pe atat de dezamagit am fost in primele ore de joc. Pentru ca cei de la BioWare au pus pe scena principala compania Cerberus, cu Shepard in rolul principalului lor pion, deciziile mari pe care le-ai luat in timpul primului joc din serie au un impact minim catre 0 fata de aventura ce te asteapta in Mass Effect 2.
Dezamagirea insa a inceput sa dispara pe masura ce am inceput sa explorez mai mult universul si am luat contact cu minutiozitatea cu care s-a lucrat la acest joc. Faptul ca esti intampinat de personaje din primul joc esti sau felicitat pentru ca i-ai ajutat sa se indrepte si multe alte surprize, iti ofera satisfactie si senzatia ca "ai realizat ceva" desi in comparatie cu questul tau suprem nu ai facut mare lucru.
Si avand in vedere ca deciziile pe care le vei lua in Mass Effect 2 vor putea fi importate in jocul urmator iti ofera deja senzatia de nerabdare si agitatie pe care ti-o ofera un hype ca la carte, desi jocul n-a trecut inca nici de stadiul de preproductie. Din pacate insa, si la acest capitol am trait o mare...
DezamagireInainte sa pregatiti furcile si topoarele sper sa aveti rabdarea sa parcurgeti aceste randuri pentru a vedea ca nu fac nici o instigatie la macel. Story-ul din Mass Effect 2 este bun, dar este cu totul si cu totul diferit fata de ce ma asteptam. Avand in vedere monumentul de referinta pentru storytelling care a fost Mass Effect, te-ai fi asteptat ca povestea din Mass Effect 2 sa aiba aceleasi proportii epice. Insa din pacate ni se ofera o cu totul si cu totul o alta perspectiva a povestii, si nu mai avem parte de aceleasi trairi demne de un Lord of the Rings spatial. Cu alte cuvinte, Mass Effect 2 mi-a dat senzatia ca e un mare side-quest pe langa Mass Effect 1 care face lobby pentru Mass Effect 3. Din zecile de ore de joc petrecute pana la final doar primele si ultimele ore s-au ridicat la nivelul proportiilor epice pe care le asteptam. Daca Mass Effect 1 a fost un roman fabulos, Mass Effect 2 reprezinta o colectie grozava de nuvele.
Pe masura ce m-am adancit in joc si am parcurs cat mai multe dintre aceste fragmente, mi-am dat seama de schimbarea pe care au propus-o cei de la BioWare prin acest joc. Jucatorul nu se mai dedica plot-ului ci se dedica complet personajelor. Cele ce serveau inainte ca un mijloc pentru a-i deservi scenariului, au devenit scenariul in sine. Nu am mai intalnit pana acum in nici un alt joc o atentie sporita data personajelor "secundare". Nu voi uita prea curand ca spre final traiam cu sufletul la gura fiecare cutscene, fiecare pas si fiecare miscare pe care o faceau personajele mele. Heh, deja faptul ca ma refer la ele ca fiind personajele "mele" cred ca spune destule despre cat de bine si-au facut treaba la acest capitol cei de la BW.
Astept insa cu oarecare scepticism primele vesti referitoare la Mass Effect 3. Ar fi pacat ca aceste personaje sa nu ia parte la actiune alaturi de Shepard asa cum a facut-o fostul tau party din Mass Effect 1. La cat efort am depus sa-i am alaturi de mine, ar fi mare pacat sa se foloseasca de un nou artificiu gen proiectul Lazarus pentru a-i permite jucatorului sa stearga cu buretele trecutul.
ActiuneImi spunea cineva, la cateva zile dupa ce a terminat jocul si l-a ridicat in sclavi ca si-a dat seama ca merita de fapt o nota mai mica pentru ca elementele de RPG au fost simplificate. Mai sa fie, ce bine-mi pare ca mi-am uitat zarurile si foaia de joc acasa, inseamna ca pot sa ma apuc linistit de joc fara probleme. Daca era sa fiu un jucator avid de RPG-uri si sa tin atat de mult la nota traditionala a unui joc, atunci nu mi-as mai fi cumparat consola pentru jocuri.
Mi-as fi cumparat un calculator vechi de la Consignatie (aka Pawn Shop pentru cei care n-au prins astfel de magazine) ce rula maxim 98 si da-i frate cu Baldurs Gate, Arcanum, Planescape Torment, Fallout 1&2, NeverWinter Nights... in fine, ati prins ideea. Orientarea catre actiune a adus mai multe lucruri pozitive prin aceasta simplificare. De exemplu, daca ar fi fost sa avem un sistem de avansare prin experienta ar fi trebuit sa avem si inamici care sa creasca in nivel odata cu tine. Altfel jocul ar fi avut portiuni unde ai fi fost zeu si altele de care ti-ar fi fost greu sa te apropii si in cele din urma ideea de open-world ar fi fost de fapt o iluzie pentru ca ai fi fost limitat mereu de nivelul tau de experienta.
Asta ca sa nu mai spunem ca actiunea fiind primordiala totul se intampla mult mai rapid si mai dinamic, oferindu-ti un joc la o intensitate mult mai mare decat ar fi facut-o daca se pastra pacing-ul din jocul initial.
M-a enervat la un moment dat rutina, ajungeam intr-un loc unde trebuia sa execut o operatiune simpla insa ma trezeam inconjurat de inamici. Insa momentele in care jocul s-a abatut de la reteta sa de baza, surprizele, ma incurajau mereu sa inaintez. Si inaintatul face timpul sa zboare de-a binelea. Nu mi-am dat seama de primele 16 ore de joc pana n-am pus pauza sa observ ca au trecut 16 ore de joc.
Prin constructia sa "fragmentata" poti sa te pacalesti usor planificandu-ti timpul de joaca. Hai ca mai fac unul, doua task-uri si ma culc... uite-asa l-am trimis pe Mos Ene in somaj tehnic 3 zile.
Detalii... detalii...Sa mai vorbim despre trivialitati precum grafica si sunetul? Am face-o doar pentru statistici. Amandoua contribuie la atmosfera superba in care se petrece actiunea. Pentru ca si decorul are importanta lui, altfel am vedea piese de teatru in statii de tramvai. Mai multe cuvinte despre aceste elemente as putea spune doar daca as rejuca jocul pentru a fi atent expres la ele. Veti fi atat de atrasi in universul Mass Effect incat veti privi totul ca un intreg, si jocul nu lasa momente de respiro pentru a putea incepe momentele de descompunere si analiza a fiecarui detaliu in parte.
ConcluziiIsi depaseste predecesorul insa nu folosindu-i propriile arme asa cum face un sequel atunci cand isi detroneaza bunicul. Senzatia de implinire mi-a oferit-o jocul intocmai pentru ca m-a luat de la un nivel, m-a dezamagit pentru ca in final sa-mi arate ca de fapt asteptarile mele nu erau menite sa fie depasite ci incalcate.
In concluzie jocul este bun. N-o sa incerc sa-i gasesc un grad de comparatie adecvat, incercand astfel sa evit sa fiu usor ridicol, dar nu m-ar mira ca viitorul misto, ca lumea, marfa, laser frate in jargonul tinerilor sa fie Mass Effect. Imi si imaginez dialoguri:
- Ai vazut-o pe aia cum arata frate?
- Da frate, Mass Effect.
- Nu stii ce-i bun. Asta-i de Mass Effect 2 sigur.
P.S. Am dat 9 la cele doua categorii pentru ca, asteptarile mele, desi total luate prin surprindere si calcate in picioare, au si ele orgoliul lor. Totul este fabulos dar cu totul altceva fata de ce ma asteptam.
Story: 9
Gameplay: 9
Grafica: 10
Sunet: 10
Impresie: 10
Nota finala: 9.6
