categorymenu

    .

    .

big picture slidearea

Recent Posts

Se afișează postările cu eticheta elite. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta elite. Afișați toate postările

luni, 8 martie 2010

MAG Review


MAG sau Massive Action Game a fost anuntat la E3 2008. Initial trebuia sa fie lansat in anul 2009, dar a fost amanta pentru luna Ianuarie a anului 2010. Pana atunci cei de la Zipper ne ofera o versiune Beta. Downloadul este surprinzator de mic ( aproximativ 300Mb), dar jocul isi face cateva updateuri foarte mari ( aproape 3Gb). Primul lucru pe care-l faci in MAG este sa-ti creezi caracterul. Poti alege una dintre cele trei factiuni ( Raven, S.V.E.R si Valor), o fata si o voce pentru personaj. Raven folosesc cele mai noi echipamente, S.V.E.R sunt formati din fosti militari si civili, iar Valor cuprinde veterani din armatele Americane, Britanice si din fortele speciale Mexicane. Factiunea aleasa de mine a fost Raven.

MAG este un joc de multiplayer, asa cum este si seria Socom, o alta creatie a celor de la Zipper. Cel mai interesant aspect al jocului este numarul de jucatori ce pot juca in acelasi timp pe o harta: 256. Acestia sunt impartiti in 2 echipe de cate 128 jucatori. La randul lor acestea sunt impartite in mai multe plutoane ( 32 jucatori), iar acestea sunt impartite in 4 echipe ( 8 membri fiecare). Datorita acestor numere pot aparea si cateva probleme, cea mai mare dintre acestea fiind lagul. Din fericire nu exista probleme de acest fel sau cel putin eu nu am avut.

In Beta exista mai multe moduri de joc: Sabotage, Domination si Acquisition. In Sabotage trebuie sa aparati/distrugeti cateva obiective. Domination este similar modului de joc intalnit in seria Call of Duty, doar ca exista mai multe zone. In Acquisition trebuie sa aparati/furati cateva vehicule. Hartile sunt foarte mari, astfel incat numarul mare de jucatori nu devine deranjant. In Beta exista cateva harti, daca nu ma insel cate una in teritoriul fiecarei factiuni.

Ca multe alte jocuri recente MAG include un sistem de avansare in nivel, asemanator celui din Call of Duty 4 sau Battlefield Bad Company. Pentru fiecare kill primiti 5 EXP, pentru un assist 3 EXP, daca omorati un aliat pierdeti 5 EXP. Primiti puncte de experienta si daca indepliniti un obiectiv. Cand avansati in nivel primiti Skill Points. Cu acestea puteti cumpara echipament ( arme, attachments), dar si alte imbunatatiri ( timp de reincarcare mai mic, posibilitatea de a sprinta mai mult etc.). Odata ajunsi la Level 15 puteti comanda o echipa/pluton.

Controlul este foarte asemanator cu ce am vazut in Battlefield Bad Company. R2 si L2 sunt folosite pentru a schimba arma/echipamentul. Echipamentul suplimentar consta in lansatoare de rachete, medkit, grenade etc. Puteti crea 5 clase, fiecare cu arme/gear proprii.

In MAG de multe ori trebuie sa jucati ca o echipa pentru a avea o sansa. Luptele sunt destul de intense, iar un singur om nu poate reusi nimic in fata unui grup de inamici. Daca muriti puteti fi readus pe campul de lupta de un coechipier, dar acest lucru se intampla destul de rar in mare parte datorita intensitatii confruntarilor.

Din punct de vedere grafic MAG nu este o capodopera. Arata decent, dar este depasit de multe alte jocuri. Sunetul poate deveni neplacut datorita asemanarii dintre voci, dar acest lucru este minor si poate fi reparat pana cand versiunea finala va fi lansata.

MAG este un joc bun, care merita bagat in seama. O echipa buna este insa necesara daca vreti sa experimentati MAG la adevarata valoare. Desi are cateva neajunsuri poate fi un titlu de referinta pentru anul viitor in materie de multiplayer.
Attached Thumbnails

duminică, 7 martie 2010

Nintendo vs. Piraterie

Dupa cate stim, pirateria este in floare, mai ales in perioade de criza. O companie foarte afectata este Nintendo, cu gama DS (DS, DSL, DSi). Un website japonez, Gpara, a trimis un spion prin trenul local din Tokyo. Acesta a trebuit sa stranga cat mai multe informatii despre cei pe care ii intalnea jucandu-se pe un Nintendo DS, informatii precum varsta, statutul social aparent, slujba aparenta si, desigur, daca ei folosesc alte metode decat cele oficiale Nintendo pentru a se juca.

Pe parcursul primei zile, cei de la Gpara au observat 106 persoane care foloseau un Nintendo DS. Dintre acestia, 5 (4 barbati si o femeie) foloseau un card R4. In a doua zi, ei au observat 109 persoane cu Nintendo DS dar de data asta 15 foloseau un card R4. Persoanele descoperite variau de la oameni de afaceri pana la studenti, atat fete/femei cat si baieti/barbati.

Ce a facut Nintendo pentru a combate acest lucru? Ei bine, in primul rand modificari software. Update-ul 1.4 pentru DSi aparent a impiedicat aceste carduri sa mai functioneze. Nu stiu daca acest lucru mai este valabil acum, vad ca pe net inca se vand carduri care, teoretic, sunt functionale pe DSi.

Urmatorul pas a fost scoaterea lor in afara legii, desi, momentan, doar in Japonia. Nintendo, impreuna cu cele 54 de companii care produc soft (jocuri) pentru aceasta platforma, au intentat proces Curtii orasului Tokyo, citand ca motiv concurenta neloiala. Mai exact, datorita acestor produse, ei nu pot sa isi vanda marfa linistiti si intreaga piata este data peste cap datorita lipsei vanzarilor. Nintendo cer ca device-urile gen R4 sa nu mai fie nici vandute, nici fabricate.

Ca o manevra media, Nintendo a lansat un site unde poti raporta magazinele care vand carduri R4 si site-urile de unde se poate descarca softul (jocurile). "Este din ce in ce mai greu sa descoperi unde se vand aceste carduri, vanzatorii apeland zilnic la noi tactici inteligente prin care sa complice treaba. De aceea ne bazam pe puterea maselor sa eradicam acest fenomen." a declarat purtatorul de cuvant al firmei Nintendo.

Sincer vorbind, nu cred ca vor avea prea multe sanse cu cauza aceasta. Pirateria exista si o sa existe mult timp inainte, aceste device-uri aparand pentru ca exista cerere, nu cererea aparand pentru ca exista ele.
Attached Thumbnails

Blur nu va avea DLC la lansare

Blur a fost in productie la Bizzare Creations in ultimii ani, iar acum se apropie data de lansare. In tot acest timp nimeni nu a lucrat la DLC si, sincer sa fiu, chiar ii apreciez pentru acest lucru. Desi exista cateva bonusuri oferite celor care fac pre-order, Blur nu va beneficia de DLC la lansare. Asta nu inseamna ca Bizzare nu va oferi suport pentru joc, vor fi lansate destule DLCuri in lunile ce vor urma. Blur vine cu 50 de masini si 30 de locatii. Acum o saptamna producatorii au dat o veste grozava celor care au doar XBL Silver, acestia vor putea juca multiplayer.
Attached Thumbnails

sâmbătă, 6 martie 2010

Bioshock 2 se vinde bine


Take-Two ne anuntat cu mandrie in ultimul raport fiscal prezentat ca BioShock 2 a reusit sa trimita trei milioane de copii worlwide de la lansarea sa din 9 Februarie. T2 ne aduc aminte de primul joc care a reusit sa vanda, pe toate platformele, patru milioane de bucati, aducand franciza la un total de sapte milioane. Un lucru care Take-Two... omite sa-l precizeze este faptul ca "trimite" nu este acelasi lucru cu "vandute".
Attached Thumbnails

Insomniac lucreaza la mai multe jocuri

James Stevenson, de la Insomniac Games , a confirmat ca atat studioul din California cat si cel din North Carolina lucreaza "la mai mult de un singur joc " , fiecare avand cateva proiecte in stadiul de dezvoltare. Acesta nu a spus exact care vor fi aceste jocuri dar se zvoneste ca unul dintre ele ar putea fi Resistance 3. GT TV o sa ne anunte in episodul de maine daca urmatorul "sequel surpriza" a celor de la Insomniac Games va fi sau nu Resistance 3 .

“What we will tell you is that after the launch of A Crack in Time, there was some well-deserved time off for folks. We began to ramp up on other projects, and are currently underway on more than one game right now (which will be no surprise to anyone who knows how our production pipeline works). We’ve been trying to evolve our production pipeline to give us more time for iteration, as well as better efficiencies along the way,” he further added.
Sursa :VG247 Blog Archive Insomniac working on “more than one game”
Attached Thumbnails

NHL 2k11 devine exclusiv pentru Nintendo Wii

Take Two a anuntat ca nu va lansa editia 2011 a jocului NHL 2K pe consolele Xbox 360 si PS3. Jocul va fi lansat doar pe Wii, motivul fiind creearea unui joc mai bun. Lipsa NHL 2K11 ar putea fi si un avantaj pentru fanii NHL, producatorii vor avea mai mult timp pentru versiunea 2K12, seria celor de la 2K ar deveni astfel un concurent serios pentru seria NHL a celor de la EA.
Attached Thumbnails

Ruse va aparea pe...

Ubisoft a anuntat ca RTSul Ruse va fi lansat pe 3 Iunie pentru PC, PS3 si Xbox 360. Pe 9 Martie va fi lansata versiunea Beta, din pacate aceasta va putea fi accesata doar prin intermediul Steam. Versiunea de PC a jocului se va folosi de capacitatile multi-touch oferite de Windows 7. Ruse este un RTS unic, jucatorul avand acum posibilitatea sa-si induca in eroare adversarul pentru a castiga batalia.
Attached Thumbnails

Despre Killzone3


In seara aceasta va fi anuntat un nou joc pentru PS3, iar printre titlurile zvonite se numara si Killzone 3. Conform unei surse de incredere a celor de la CVG, Killzone 3 va fi unul dintre primele jocuri 3D pentru consola celor de la Sony si se va folosi si de Arc, controllerul ce va fi lansat in toamna. Lansarea ar putea fi mai aproape decat credem, al treilea titlu al seriei Killzone ar putea fi lansat de Craciun.
Attached Thumbnails

Ubisoft anuntu Pure Football


Ubisoft a anunta ca va lansa in luna Mai jocul Pure Football, o productie Ubisoft Vancouver. Acesta va contine 230 de jucatori, 17 echipe internationale si 17 legende ale fotbalului. Camera va fi una over the shoulder, iar jocul reprezinta o viziune unica asupra fotbalului care evidentiaza intensitatea si spectacolui unui meci de fotbal. Jucatorii isi pot creea propriul fotbalist, acesta va trece prin cariera si va ajunge o legenda a fotbalului. Pana la 4 jucatori pot juca in modul local, iar online se vor putea juca meciuri 1vs1. Jocul se aseamana din mai multe puncte de vedere cu Fifa Street, incluzand aici si stilul grafic. Primele imagini pot fi vazute aici



Attached Thumbnails

miercuri, 3 martie 2010

Review Mass Effect 2 (X360)

De cativa ani buni, de cand industria jocurilor video a inceput sa fie luata mai in serios, a aparut un fenomen prin care victimele industriei sunt trecute prin chinuri groaznice care ii fac pe gameri sa-si doreasca sa poata calatori in timp sau sa se poata criogeniza. Acest fenomen, pe numele lui mic hype, s-a manifestat cum nu putea mai bine in cazul lui Mass Effect 2. Printr-un marketing puternic pompat de catre cei de la EA in ultimele doua luni, posibilitatea ca un posesor de consola sa nu fi auzit de Mass Effect 2 era intalnita doar daca era plecat pe o expeditie in Antarctica.

Reteta celor de la EA a avut atat de mult succes incat multi s-au si apucat repede sa joace si Mass Effect 1 pentru ca nu o facusera la vremea lui. Si bine ca au facut-o pentru ca pentru prima oara dupa mult mult timp (cand industria era inca obscura) ni se ofera posibilitatea sa importam un caracter dintr-un alt joc pentru a continua aventura.

Pe cat de incantatoare parea ideea, pe atat de dezamagit am fost in primele ore de joc. Pentru ca cei de la BioWare au pus pe scena principala compania Cerberus, cu Shepard in rolul principalului lor pion, deciziile mari pe care le-ai luat in timpul primului joc din serie au un impact minim catre 0 fata de aventura ce te asteapta in Mass Effect 2.

Dezamagirea insa a inceput sa dispara pe masura ce am inceput sa explorez mai mult universul si am luat contact cu minutiozitatea cu care s-a lucrat la acest joc. Faptul ca esti intampinat de personaje din primul joc esti sau felicitat pentru ca i-ai ajutat sa se indrepte si multe alte surprize, iti ofera satisfactie si senzatia ca "ai realizat ceva" desi in comparatie cu questul tau suprem nu ai facut mare lucru.

Si avand in vedere ca deciziile pe care le vei lua in Mass Effect 2 vor putea fi importate in jocul urmator iti ofera deja senzatia de nerabdare si agitatie pe care ti-o ofera un hype ca la carte, desi jocul n-a trecut inca nici de stadiul de preproductie. Din pacate insa, si la acest capitol am trait o mare...

Dezamagire

Inainte sa pregatiti furcile si topoarele sper sa aveti rabdarea sa parcurgeti aceste randuri pentru a vedea ca nu fac nici o instigatie la macel. Story-ul din Mass Effect 2 este bun, dar este cu totul si cu totul diferit fata de ce ma asteptam. Avand in vedere monumentul de referinta pentru storytelling care a fost Mass Effect, te-ai fi asteptat ca povestea din Mass Effect 2 sa aiba aceleasi proportii epice. Insa din pacate ni se ofera o cu totul si cu totul o alta perspectiva a povestii, si nu mai avem parte de aceleasi trairi demne de un Lord of the Rings spatial. Cu alte cuvinte, Mass Effect 2 mi-a dat senzatia ca e un mare side-quest pe langa Mass Effect 1 care face lobby pentru Mass Effect 3. Din zecile de ore de joc petrecute pana la final doar primele si ultimele ore s-au ridicat la nivelul proportiilor epice pe care le asteptam. Daca Mass Effect 1 a fost un roman fabulos, Mass Effect 2 reprezinta o colectie grozava de nuvele.

Pe masura ce m-am adancit in joc si am parcurs cat mai multe dintre aceste fragmente, mi-am dat seama de schimbarea pe care au propus-o cei de la BioWare prin acest joc. Jucatorul nu se mai dedica plot-ului ci se dedica complet personajelor. Cele ce serveau inainte ca un mijloc pentru a-i deservi scenariului, au devenit scenariul in sine. Nu am mai intalnit pana acum in nici un alt joc o atentie sporita data personajelor "secundare". Nu voi uita prea curand ca spre final traiam cu sufletul la gura fiecare cutscene, fiecare pas si fiecare miscare pe care o faceau personajele mele. Heh, deja faptul ca ma refer la ele ca fiind personajele "mele" cred ca spune destule despre cat de bine si-au facut treaba la acest capitol cei de la BW.

Astept insa cu oarecare scepticism primele vesti referitoare la Mass Effect 3. Ar fi pacat ca aceste personaje sa nu ia parte la actiune alaturi de Shepard asa cum a facut-o fostul tau party din Mass Effect 1. La cat efort am depus sa-i am alaturi de mine, ar fi mare pacat sa se foloseasca de un nou artificiu gen proiectul Lazarus pentru a-i permite jucatorului sa stearga cu buretele trecutul.

Actiune

Imi spunea cineva, la cateva zile dupa ce a terminat jocul si l-a ridicat in sclavi ca si-a dat seama ca merita de fapt o nota mai mica pentru ca elementele de RPG au fost simplificate. Mai sa fie, ce bine-mi pare ca mi-am uitat zarurile si foaia de joc acasa, inseamna ca pot sa ma apuc linistit de joc fara probleme. Daca era sa fiu un jucator avid de RPG-uri si sa tin atat de mult la nota traditionala a unui joc, atunci nu mi-as mai fi cumparat consola pentru jocuri.

Mi-as fi cumparat un calculator vechi de la Consignatie (aka Pawn Shop pentru cei care n-au prins astfel de magazine) ce rula maxim 98 si da-i frate cu Baldurs Gate, Arcanum, Planescape Torment, Fallout 1&2, NeverWinter Nights... in fine, ati prins ideea. Orientarea catre actiune a adus mai multe lucruri pozitive prin aceasta simplificare. De exemplu, daca ar fi fost sa avem un sistem de avansare prin experienta ar fi trebuit sa avem si inamici care sa creasca in nivel odata cu tine. Altfel jocul ar fi avut portiuni unde ai fi fost zeu si altele de care ti-ar fi fost greu sa te apropii si in cele din urma ideea de open-world ar fi fost de fapt o iluzie pentru ca ai fi fost limitat mereu de nivelul tau de experienta.
Asta ca sa nu mai spunem ca actiunea fiind primordiala totul se intampla mult mai rapid si mai dinamic, oferindu-ti un joc la o intensitate mult mai mare decat ar fi facut-o daca se pastra pacing-ul din jocul initial.

M-a enervat la un moment dat rutina, ajungeam intr-un loc unde trebuia sa execut o operatiune simpla insa ma trezeam inconjurat de inamici. Insa momentele in care jocul s-a abatut de la reteta sa de baza, surprizele, ma incurajau mereu sa inaintez. Si inaintatul face timpul sa zboare de-a binelea. Nu mi-am dat seama de primele 16 ore de joc pana n-am pus pauza sa observ ca au trecut 16 ore de joc.
Prin constructia sa "fragmentata" poti sa te pacalesti usor planificandu-ti timpul de joaca. Hai ca mai fac unul, doua task-uri si ma culc... uite-asa l-am trimis pe Mos Ene in somaj tehnic 3 zile.

Detalii... detalii...

Sa mai vorbim despre trivialitati precum grafica si sunetul? Am face-o doar pentru statistici. Amandoua contribuie la atmosfera superba in care se petrece actiunea. Pentru ca si decorul are importanta lui, altfel am vedea piese de teatru in statii de tramvai. Mai multe cuvinte despre aceste elemente as putea spune doar daca as rejuca jocul pentru a fi atent expres la ele. Veti fi atat de atrasi in universul Mass Effect incat veti privi totul ca un intreg, si jocul nu lasa momente de respiro pentru a putea incepe momentele de descompunere si analiza a fiecarui detaliu in parte.

Concluzii

Isi depaseste predecesorul insa nu folosindu-i propriile arme asa cum face un sequel atunci cand isi detroneaza bunicul. Senzatia de implinire mi-a oferit-o jocul intocmai pentru ca m-a luat de la un nivel, m-a dezamagit pentru ca in final sa-mi arate ca de fapt asteptarile mele nu erau menite sa fie depasite ci incalcate.

In concluzie jocul este bun. N-o sa incerc sa-i gasesc un grad de comparatie adecvat, incercand astfel sa evit sa fiu usor ridicol, dar nu m-ar mira ca viitorul misto, ca lumea, marfa, laser frate in jargonul tinerilor sa fie Mass Effect. Imi si imaginez dialoguri:
- Ai vazut-o pe aia cum arata frate?
- Da frate, Mass Effect.
- Nu stii ce-i bun. Asta-i de Mass Effect 2 sigur.

P.S. Am dat 9 la cele doua categorii pentru ca, asteptarile mele, desi total luate prin surprindere si calcate in picioare, au si ele orgoliul lor. Totul este fabulos dar cu totul altceva fata de ce ma asteptam.


Story: 9
Gameplay: 9
Grafica: 10
Sunet: 10
Impresie: 10

Nota finala: 9.6

Review Bioshock 2 (X360)

Inca de cand producatorii de jocuri si-au dat seama ca ceea ce faceau ei cu pasiune poate aduce profituri insemnate, am inceput sa denumim acest fenomen o 'industrie'. Iar revolutia industriala a adus mai multe beneficii pentru consumatori, dar am tinut sa-i precizez in special pentru un lucru negativ care ne-a fost pus pe tava inca de la inceputuri. Vorbesc bineinteles despre situatia jocului care-ti ofera povestea neterminata. La care dupa ce ai depus un efort considerabil ca sa-l termini primesti un cutscene de 2 secunde, care te anunta vag ca vei afla mai multe doar in viitorul joc. Poate revolta mea asupra acestui gen de productii nu ar fi fost atat de agresiva daca as fi primit macar un ending cutscene consistent, care sa ma faca mandru ca am terminat jocul si pe care sa-l consider drept propria-mi recompensa.

Primul Bioshock nu iti oferea un cutscene lung la final, ba dimpotriva, insa toate intrigile au fost rezolvate odata cu terminarea jocului, fara sa te lase cu semne de intrebare sau viitoare presupuneri referitoare la un sequel. Si totusi, la ceva vreme dupa producatorii de la 2K Marin au anuntat ca lucreaza la o continuare a jocului, eveniment ce a mirat intr-un fel pe toata lumea. Cu totii ne doream sa ne petrecem timpul liber in atmosfera clasica si tenebroasa a orasului Rapture, dar nimeni nu-si putea imagina un motiv suficient de bun sa mai faci asta din punct de vedere narativ.

Story
2K Marin a venit atunci cu stirea bomba care a anuntat schimbarea: vei juca ca un Big Daddy, si nu oricare Big Daddy ci primul dintre ei. Tin sa cred ca prin acest anunt foarte multi jucatori au fost dezamagiti in momentul in care au pus efectiv mana pe o copie a lui BioShock 2. Pentru ca mai toata lumea se astepta la masivul Big Daddy care a fost cap de afis in primul joc. O mult mai buna precizare ar fi fost primul prototip de Big Daddy pentru ca inafara de drill si casca asemanarile se opresc la nume.
Numele tau este Project Delta si esti primul Big Daddy creat vreodata. Spre deosebire de modelele fabricate "in masa" esti mult mai agil si ai abilitatea de a folosi plasmide, dar esti si mult mai fragil (din cauza ca nu ai un scut la fel de masiv). Totul are un sens si un scop anume, producatorii s-au asigurat ca totul poate fi plauzibil si nu-ti apare senzatia ca noua poveste a fost trasa de par. Motivele pentru care s-au lansat mai multe prototipuri de Big Daddy il veti intalni dupa ce avansati in joc atat activ cat si explicativ prin intermediul jurnalelor Audio. Aceste jurnale fac o treaba foarte buna pentru ca nu vor face referire doar la modificarile in povestea din partea a doua, ci unele din ele ofera explicatii bine primite legate la evenimente care au dus al actiunile din primul joc. Prin acest mic artificiu cei de la 2K Marin au reusit sa impleteasca noul cu vechiul astfel incat sa-ti creeze sentimentul de familiar.
Din pacate insa, povestea este umbrita de realizarea de exceptie care a fost Bioshock 1. Pentru a exemplifica, fara riscul de a strica cumva o viitoare distractie alaturi de Project Delta sau Jack, pot sa va spun ca am avut aceeasi senzatie ca atunci cand am jucat CoD MW2 si asteptam o misiune care sa o depaseasca pe cea cu sniperul din CoD 4, lucru care nu s-a intamplat. Ambele jocuri au fost remarcabile insa momentul de maretie al primului nu a putut fi egalat prin intreaga prezentare a celui de-al doilea joc. Fix la fel sta situatia si in cadrul seriei Bioshock.

Atmosfera si grafica
Spuneam mai devreme ca jocul impleteste noul cu vechiul si astfel ni se ofera o atmosfera familiara. Unii oameni insa considera mult prea monoton tocmai din cauza acestui sentiment de regasire insa permiteti-mi sa injectez acestui review o doza serioasa de subiectivism atunci cand va spun ca nu fac parte din aceasta categorie. Desi avem de-a face cu acelasi engine din 2007, atentia la detaliu din universul Rapture merita sa se mai afiseze in fata publicului in toata splendoarea sa. Producatorii ar fi avut o sarcina incredibil de grea pentru a se autodepasi si probabil teama de un eventual esec i-a facut sa prefere sa lase lucrurile asa. Apeland la doza de subiectivism injectata mai devreme, eu ma declar mai mult decat multumit cu faptul ca am primit acelasi Rapture. Primul joc din serie mi-a impins imaginatia catre limite si nu-mi pot imagina in momentul de fata o interpretare mai buna a ceea ce ni s-a oferit. Este de apreciat ca nu s-a incurajat modificarea de dragul modificarii si ceea ce a fost mai bun s-a pastrat.

Ce era de schimbat, s-a schimbat:
Soundtrack-ul ar fi fost culmea sa fie acelasi, si de data aceasta suntem incantati cu melodii ale anilor '40, '50 pe coridoarele orasului. Din punctul meu de vedere nu se ridica la standardele pieselor de pe coloana sonora a jocurilor Fallout dar nu sunt in nici un caz de ocolit.

Gameplay-ul a suferit si el mici modificari. Pe langa drill-ul specific pentru un Mr. Bubbles (pentru care aveti nevoie de benzina) a crescut considerabil numarul de Tonics dar si numarul de sloturi disponibile pentru ele si Little Sisters sunt mai mult decat simple purtatoare de ADAM. Avand in vedere legatura dintre surori, imediat dupa ce distrugi Big Daddy-ul care le protejeaza acestea se ataseaza de tine si le poti in soti in indeplinirea scopului lor, si anume colectarea de ADAM din splinteri morti.
In momentul in care o Little Sister se ocupa cu colectatul tu trebuie sa o protejezi si ai la dispozitie un arsenal intreg de capcane care sa te ajute. Acest nou tip de gameplay aduce o gura de aer proaspat retetei clasice. Printre noutati se mai numara si Hack Tool-ul de la distanta, avand astfel posibilitatea de a hackui usi, camere si roboti fara sa fiti aproape de ei. Hacking-ul s-a schimbat si el fiind acum mult mai usor de practicat, insa din acest motiv face ca optiunea de Buyout sa devina totalmente inutila. Nu am folosit-o absolut deloc pe parcursul jocului.

Cel mai important element nou mi se pare camera de filmat. Trebuie doar sa o indrepti catre un inamic si va incepe sa filmeze. Incercati posibilitati cat mai diverse pentru a obtine o nota cat mai mare la research si daca treceti prin toate cele 4 nivele veti fi recompensati cu tonics sau damage sporit la respectivii inamici. Tot procedeul este mult mai rapid si mai usor de pus in practica, fata de metoda mult mai greoaie a fotografiatului din Bioshock.

Din nefericire, toate imbunatatirile au dus la o scadere a dificultatii jocului. Spre final ramai cu foarte multi bani si foarte multa munitie in arme, iar ADAM-ul il cheltui doar ca sa fie cheltuit. Odata ce ai ridicat cele 2-3 plasmide pe care le folosesti frecvent la nivelul 3, ai facut research pe toti inamicii si ai gasit cateva tonics esentiale, totul se transforma intr-o plimbare prin parc.

Multiplayer
N-as fi vrut sa discut despre multiplayer, am si incercat sa ocolesc aceasta optiune din meniu si regret ca nu am facut-o, dar din moment ce a fost implementat, trebuie si discutat. Multiplayer-ul nu se ridica deloc la standardele vremii, oferind moduri de joc clasice si foarte mult haos. Arhitectura nivelelor nu pare sa se potriveasca deloc cu necesitatile unui joc de multiplayer, totul fiind foarte confuz in jurul tau nu faci decat sa speri ca poate inamicul iti va aparea direct in fata. Si nici atunci n-ai parte de bucurie pentru ca jucatorii au foarte multa viata si trebuie sa tragi excesiv de mult in ei pentru a-i elimina. A fost o experienta cu care nu as vrea sa ma intalnesc prea curand.

Concluzie
Daca nu ar fi fost optiunea de multiplayer, producatorii n-ar fi avut nici un motiv sa nu lanseze jocul ca pe un DLC sau un add-on standalone. Singurul lucru care i-a oprit a fost probabil faptul ca ar fi trebuit sa vanda acest joc la un pret mai mic. Bioshock 2 se ridica la asteptarile unui joc de exceptie, dar nu-si poate depasi predecesorul pentru ca seamana prea mult cu el. Povestea mai adauga cateva detalii universului atent lucrat de catre cei de la 2K Marin insa nu suficient de multe incat sa poti considera jocul a fi de sine statator. Daca s-ar fi lansat ca un add-on sau DLC ar fi fost cel putin la fel de bun ca primul Bioshock, insa odata cu lansarea sa ca titlu distinct apar si asteptarile pe care un jucator le are de la un titlu distinct.

Story: 9
Grafica: 9
Sunet: 9
Gameplay: 10
Multiplayer: 5
Impresie: 9
Nota finala: 8.5