Primul Bioshock nu iti oferea un cutscene lung la final, ba dimpotriva, insa toate intrigile au fost rezolvate odata cu terminarea jocului, fara sa te lase cu semne de intrebare sau viitoare presupuneri referitoare la un sequel. Si totusi, la ceva vreme dupa producatorii de la 2K Marin au anuntat ca lucreaza la o continuare a jocului, eveniment ce a mirat intr-un fel pe toata lumea. Cu totii ne doream sa ne petrecem timpul liber in atmosfera clasica si tenebroasa a orasului Rapture, dar nimeni nu-si putea imagina un motiv suficient de bun sa mai faci asta din punct de vedere narativ.
Story
2K Marin a venit atunci cu stirea bomba care a anuntat schimbarea: vei juca ca un Big Daddy, si nu oricare Big Daddy ci primul dintre ei. Tin sa cred ca prin acest anunt foarte multi jucatori au fost dezamagiti in momentul in care au pus efectiv mana pe o copie a lui BioShock 2. Pentru ca mai toata lumea se astepta la masivul Big Daddy care a fost cap de afis in primul joc. O mult mai buna precizare ar fi fost primul prototip de Big Daddy pentru ca inafara de drill si casca asemanarile se opresc la nume.
Numele tau este Project Delta si esti primul Big Daddy creat vreodata. Spre deosebire de modelele fabricate "in masa" esti mult mai agil si ai abilitatea de a folosi plasmide, dar esti si mult mai fragil (din cauza ca nu ai un scut la fel de masiv). Totul are un sens si un scop anume, producatorii s-au asigurat ca totul poate fi plauzibil si nu-ti apare senzatia ca noua poveste a fost trasa de par. Motivele pentru care s-au lansat mai multe prototipuri de Big Daddy il veti intalni dupa ce avansati in joc atat activ cat si explicativ prin intermediul jurnalelor Audio. Aceste jurnale fac o treaba foarte buna pentru ca nu vor face referire doar la modificarile in povestea din partea a doua, ci unele din ele ofera explicatii bine primite legate la evenimente care au dus al actiunile din primul joc. Prin acest mic artificiu cei de la 2K Marin au reusit sa impleteasca noul cu vechiul astfel incat sa-ti creeze sentimentul de familiar.
Din pacate insa, povestea este umbrita de realizarea de exceptie care a fost Bioshock 1. Pentru a exemplifica, fara riscul de a strica cumva o viitoare distractie alaturi de Project Delta sau Jack, pot sa va spun ca am avut aceeasi senzatie ca atunci cand am jucat CoD MW2 si asteptam o misiune care sa o depaseasca pe cea cu sniperul din CoD 4, lucru care nu s-a intamplat. Ambele jocuri au fost remarcabile insa momentul de maretie al primului nu a putut fi egalat prin intreaga prezentare a celui de-al doilea joc. Fix la fel sta situatia si in cadrul seriei Bioshock.
Atmosfera si grafica
Spuneam mai devreme ca jocul impleteste noul cu vechiul si astfel ni se ofera o atmosfera familiara. Unii oameni insa considera mult prea monoton tocmai din cauza acestui sentiment de regasire insa permiteti-mi sa injectez acestui review o doza serioasa de subiectivism atunci cand va spun ca nu fac parte din aceasta categorie. Desi avem de-a face cu acelasi engine din 2007, atentia la detaliu din universul Rapture merita sa se mai afiseze in fata publicului in toata splendoarea sa. Producatorii ar fi avut o sarcina incredibil de grea pentru a se autodepasi si probabil teama de un eventual esec i-a facut sa prefere sa lase lucrurile asa. Apeland la doza de subiectivism injectata mai devreme, eu ma declar mai mult decat multumit cu faptul ca am primit acelasi Rapture. Primul joc din serie mi-a impins imaginatia catre limite si nu-mi pot imagina in momentul de fata o interpretare mai buna a ceea ce ni s-a oferit. Este de apreciat ca nu s-a incurajat modificarea de dragul modificarii si ceea ce a fost mai bun s-a pastrat.
Ce era de schimbat, s-a schimbat:
Soundtrack-ul ar fi fost culmea sa fie acelasi, si de data aceasta suntem incantati cu melodii ale anilor '40, '50 pe coridoarele orasului. Din punctul meu de vedere nu se ridica la standardele pieselor de pe coloana sonora a jocurilor Fallout dar nu sunt in nici un caz de ocolit.
Gameplay-ul a suferit si el mici modificari. Pe langa drill-ul specific pentru un Mr. Bubbles (pentru care aveti nevoie de benzina) a crescut considerabil numarul de Tonics dar si numarul de sloturi disponibile pentru ele si Little Sisters sunt mai mult decat simple purtatoare de ADAM. Avand in vedere legatura dintre surori, imediat dupa ce distrugi Big Daddy-ul care le protejeaza acestea se ataseaza de tine si le poti in soti in indeplinirea scopului lor, si anume colectarea de ADAM din splinteri morti.
In momentul in care o Little Sister se ocupa cu colectatul tu trebuie sa o protejezi si ai la dispozitie un arsenal intreg de capcane care sa te ajute. Acest nou tip de gameplay aduce o gura de aer proaspat retetei clasice. Printre noutati se mai numara si Hack Tool-ul de la distanta, avand astfel posibilitatea de a hackui usi, camere si roboti fara sa fiti aproape de ei. Hacking-ul s-a schimbat si el fiind acum mult mai usor de practicat, insa din acest motiv face ca optiunea de Buyout sa devina totalmente inutila. Nu am folosit-o absolut deloc pe parcursul jocului.
Cel mai important element nou mi se pare camera de filmat. Trebuie doar sa o indrepti catre un inamic si va incepe sa filmeze. Incercati posibilitati cat mai diverse pentru a obtine o nota cat mai mare la research si daca treceti prin toate cele 4 nivele veti fi recompensati cu tonics sau damage sporit la respectivii inamici. Tot procedeul este mult mai rapid si mai usor de pus in practica, fata de metoda mult mai greoaie a fotografiatului din Bioshock.
Din nefericire, toate imbunatatirile au dus la o scadere a dificultatii jocului. Spre final ramai cu foarte multi bani si foarte multa munitie in arme, iar ADAM-ul il cheltui doar ca sa fie cheltuit. Odata ce ai ridicat cele 2-3 plasmide pe care le folosesti frecvent la nivelul 3, ai facut research pe toti inamicii si ai gasit cateva tonics esentiale, totul se transforma intr-o plimbare prin parc.
Multiplayer
N-as fi vrut sa discut despre multiplayer, am si incercat sa ocolesc aceasta optiune din meniu si regret ca nu am facut-o, dar din moment ce a fost implementat, trebuie si discutat. Multiplayer-ul nu se ridica deloc la standardele vremii, oferind moduri de joc clasice si foarte mult haos. Arhitectura nivelelor nu pare sa se potriveasca deloc cu necesitatile unui joc de multiplayer, totul fiind foarte confuz in jurul tau nu faci decat sa speri ca poate inamicul iti va aparea direct in fata. Si nici atunci n-ai parte de bucurie pentru ca jucatorii au foarte multa viata si trebuie sa tragi excesiv de mult in ei pentru a-i elimina. A fost o experienta cu care nu as vrea sa ma intalnesc prea curand.
Concluzie
Daca nu ar fi fost optiunea de multiplayer, producatorii n-ar fi avut nici un motiv sa nu lanseze jocul ca pe un DLC sau un add-on standalone. Singurul lucru care i-a oprit a fost probabil faptul ca ar fi trebuit sa vanda acest joc la un pret mai mic. Bioshock 2 se ridica la asteptarile unui joc de exceptie, dar nu-si poate depasi predecesorul pentru ca seamana prea mult cu el. Povestea mai adauga cateva detalii universului atent lucrat de catre cei de la 2K Marin insa nu suficient de multe incat sa poti considera jocul a fi de sine statator. Daca s-ar fi lansat ca un add-on sau DLC ar fi fost cel putin la fel de bun ca primul Bioshock, insa odata cu lansarea sa ca titlu distinct apar si asteptarile pe care un jucator le are de la un titlu distinct.
Story: 9
Grafica: 9
Sunet: 9
Gameplay: 10
Multiplayer: 5
Impresie: 9
Nota finala: 8.5
Grafica: 9
Sunet: 9
Gameplay: 10
Multiplayer: 5
Impresie: 9
Nota finala: 8.5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu