DICE va lansa pe 30 Martie al doilea Map Pack pentru Battlefield: Bad Company 2. Acesta va fi gratis pentru cei care au coduri VIP si va include 2 harti noi: Arica Harbor Conquest Mode, Laguna Presa Rush Mode. Bad Company 2 se vinde foarte bine si a reusit pana acum sa stranga destul de multi jucatori. Acesta este foarte apreciat de critici, avand in general note de 9.
Recent Posts
luni, 15 martie 2010
Alan Wake va primi DLC
Remedy a anuntat ca mult asteptatul survival horror Alan Wake va primi mai multe DLCuri. Cateva dintre acestea vor fi lansate in cursul anului 2010. Ar putea exista si un Alan Wake 2, doar daca jocul va avea succes. Alan Wake a fost anuntat in 2005, dar de atunci a fost amanat de mai multe ori. La inceputul anului Microsoft a anuntat ca jocul va fi exclusiv Xbox 360, initial fiind programat pentru Xbox 360 si PC. Alan Wake va fi lansat pe 18 Mai.
joi, 11 martie 2010
Retro review: World Heroes Perfect (Neo-Geo Arcade)
Romania anilor 90 a insemnat inceputul timid al unei forme de entertaiment care in ziua de astazi a acaparat toata media.
Prima vizita pe care mi-a facut-o o consola a fost un Rambo (clona de Atari 2600) pe care jucam box thailandez cu tatal meu. Evenimentul in sine poate n-ar avea aceeasi importanta daca v-as spune ca la vremea respectiva imi clateam ochii intr-un neaos televizor marca Olt 236 care din pacate era alb-negru. Impactul psihologic a fost urias... la varsta de 6 ani sa nu vezi inca lumea printr-un televizor color dar totusi sa poti sa te bucuri de alte minuni tehnologice, e ca si cum ai sari peste 3 clase la scoala.
Cu mult inainte ca Terminatorul sa populeze casele romanilor cativa oportunisti deschideau sali de jocuri pe console Super Nintendo, un adevarat festin. Imi aduc aminte de cei mari carora practic le "plateam" timp de joaca doar ca sa invat si eu sa fac o fatalitate sau un combo. Ne jucam pana ni se inroseau ochii si plecam acasa cu ameteli si fara bani de pachet.
In acea perioada, se facea ca la blocul vecin sa se deschida o sala de jocuri mecanice. Sala respectiva avea atat aparate de poker cat si 2 aparate Neo Geo, astfel ca toate categoriile de varsta ii treceau pragul. Un credit costa 300 de lei si pentru a obtine banii necesari luam de acasa 2 sticle de ulei, munceam sa spal la ele in jur de 20-30 de minute ca sa-si piarda mirsoul dupa care le vindeam ca fiind sticle de bere. 300 de lei bine munciti, dar care ii iroseam in mai putin de 5 minute la mancatoarele de fise.
Dar a venit si o zi in care... umbla vorba prin cartier ca a aparut un nou joc si nu orice joc ci unul "cu bataie". Am fost pur si simplu redus la tacere in fata ecranului de selectare a personajului. Eram uimit de numarul mare de personaje. In comparatie, rosterul de la Street Fighter 2 era de 8 personaje fata de 18 jucabile cate oferea WHP.
Si nu doar asta m-a impresionat dar si atentia oferita detaliilor personajelor. Festinul de combinatii viu colorate si animatii fluente era muzica pentru ochii mei. Povestea il pune in rolul principal pe un anumit Dr. Brown, posesor al unii masini a timpului, care aduce in acelasi plan cu dansul pe cei mai buni luptatori ai unor diferite epoci. Fiecare personaj infatisa cate un reprezentant al unei tari, si astfel il aveam pe viking-ul Erick, wrestler-ul Muscle Power reprezentant al Americii, "shaman-ul" Rasputin dar si un shaman autentic prin prezenta lui Mudman a.k.a. Canibalu' asa cum il stia cartieru. Personajul meu preferat trebuie sa fi fost Captain Kidd, reprezentantul Olandei. Nu neaparat prin posibilitatile de miscare si combo-uri, dar cum visam cu ochii deschisi la viata rebela a piratilor, fix sansa de a juca in pielea unuia imi mai trebuia.
Diversitatea vizuala era iata, la ea acasa, insa haideti sa vedem impreuna daca situatia era la fel si in materie de gameplay. Primul contact pe care l-am avut efectiv cu jocul a fost cand ma uitam la un prieten care tinea block in continuu si spama cu butonul verde. Succes garantat 100% cu personajul Ryofu, un purtator de sulita reprezentant al Braziliei si probabil cea mai usoara alegere pentru un incepator. Din fericire insa, lumea s-a plictisit repede de el pentru ca cei care-l alegeau nu faceau decat sa tina arcade-ul ocupat vreo 30 de minute, fara un plus de satisfactie.
Ceea ce urmeaza insa, este pentru mine epoca de aur in materie de gaming skills. Am fost primul jucator care a indraznit sa ia si alte personaje la incercare si sa dezvolte strategii pentru ele (pe vremea aia nu se cunosteau scheme, nu existau ghizi, totul era la nimereala) pentru ca imi facusem un scop total din a termina jocul cu toate cele 18 personaje, indiferent de cat de bune sau de slabe erau.
Cel mai dramatic playthrough l-am facut alaturi de personajul Erick. Era vreo 9 seara intr-o zi de vara si parintii mei m-au trimis la paine, ca in fiecare seara inainte de cina. "Hai sa trec putin pe la sala inainte, ca mai e timp pana e gata masa" zic eu in mintea mea naiva si inocenta. Aveam bani la mine de o singura fisa si atunci a inceput distractia.
Fiind un personaj greoi, tactica pe care trebuia sa o abordez era foarte lenta, pentru a putea exploata orice deschidere a inamicului, astfel ca am petrecut mai bine de 30 de minute pana sa obtin victoria suprema. Aveam tot cartierul in spate (cum s-ar zice, eram bazat) care se uita peste umarul meu admirativ, la ceea ce am fost capabil sa fac. Am fugit intr-un suflet sa iau paine dar pe drumul de intoarcere m-am intalnit cu tata, care nu era asa de incantat de idee.
Dar ce stia el, in seara aia castigasem respectul lui Grasu (fiecare grup avea unu' gras caruia i se zicea Grasu' cand eram mici si prin natura lui de gras era si mare bataus de felul lui) pentru ca Erick era personajul lui preferat (deh, gras si ala) si tocmai ii aratasem calea catre succes.
In ceea ce priveste stilurile de joc, diversitatea miscarilor este destul de mare. Singurii care merg pe acelasi stil sunt Hanzou si Fuuma, echivalentii lui Ken si Ryu dar care insa au o istorie plina de rivalitate in loc de una amicala. Desi miscarile se declansau poate din aceeasi combinatie de maneta + butoane, senzatia de diversitate era intotdeauna implinita din cauza animatiilor si a iluziei stilurilor "unice" de lupta. Street Fighter II este privit ca referinta pentru seria World Heroes, dar doar primul joc din serie a urmarit cu fidelitate calea aratata de cei de la Capcom. Iteratiile urmatoare (si implicit Perfect care este detasat varful de lance al seriei) au adus cateva lucruri noi, care au format unui fanbase impresionant pentru o asa zisa clona.
La finalul acestui articol, pe langa bucuria pe care o am cand constat cu stupoare ca tin minte detalii despre joc desi nu l-am jucat de mai bine de 12 ani am mai realizat un lucru. Primul meu joc a fost un box thailandez, si suprematia din punct de vedere al skill-urilor m-a pus tot in fata unui fighter. Poate acest lucru explica de ce am tot timpul dorinta arzatoare sa cumpar orice fighter apare desi acest gen nu mai este de mult printre preferatele mele. Aparent, copilul din mine vrea mereu content nou.
Cu ocazia aceasta va amintesc faptul ca in 2008 cei de la SNK au lansat pentru PS2 colectia completa de jocuri WH, unite sub numele World Heroes Anthology si sfatul meu ar fi sa nu ezitati sa puneti mana pe el daca aveti posibilitatea. Nu va poate trezi acelasi izvor de amintiri dar va puteti face o idee destul de buna despre "cum se faceau fighterele odata".
Prima vizita pe care mi-a facut-o o consola a fost un Rambo (clona de Atari 2600) pe care jucam box thailandez cu tatal meu. Evenimentul in sine poate n-ar avea aceeasi importanta daca v-as spune ca la vremea respectiva imi clateam ochii intr-un neaos televizor marca Olt 236 care din pacate era alb-negru. Impactul psihologic a fost urias... la varsta de 6 ani sa nu vezi inca lumea printr-un televizor color dar totusi sa poti sa te bucuri de alte minuni tehnologice, e ca si cum ai sari peste 3 clase la scoala.
Cu mult inainte ca Terminatorul sa populeze casele romanilor cativa oportunisti deschideau sali de jocuri pe console Super Nintendo, un adevarat festin. Imi aduc aminte de cei mari carora practic le "plateam" timp de joaca doar ca sa invat si eu sa fac o fatalitate sau un combo. Ne jucam pana ni se inroseau ochii si plecam acasa cu ameteli si fara bani de pachet.
In acea perioada, se facea ca la blocul vecin sa se deschida o sala de jocuri mecanice. Sala respectiva avea atat aparate de poker cat si 2 aparate Neo Geo, astfel ca toate categoriile de varsta ii treceau pragul. Un credit costa 300 de lei si pentru a obtine banii necesari luam de acasa 2 sticle de ulei, munceam sa spal la ele in jur de 20-30 de minute ca sa-si piarda mirsoul dupa care le vindeam ca fiind sticle de bere. 300 de lei bine munciti, dar care ii iroseam in mai putin de 5 minute la mancatoarele de fise.
Dar a venit si o zi in care... umbla vorba prin cartier ca a aparut un nou joc si nu orice joc ci unul "cu bataie". Am fost pur si simplu redus la tacere in fata ecranului de selectare a personajului. Eram uimit de numarul mare de personaje. In comparatie, rosterul de la Street Fighter 2 era de 8 personaje fata de 18 jucabile cate oferea WHP.
Si nu doar asta m-a impresionat dar si atentia oferita detaliilor personajelor. Festinul de combinatii viu colorate si animatii fluente era muzica pentru ochii mei. Povestea il pune in rolul principal pe un anumit Dr. Brown, posesor al unii masini a timpului, care aduce in acelasi plan cu dansul pe cei mai buni luptatori ai unor diferite epoci. Fiecare personaj infatisa cate un reprezentant al unei tari, si astfel il aveam pe viking-ul Erick, wrestler-ul Muscle Power reprezentant al Americii, "shaman-ul" Rasputin dar si un shaman autentic prin prezenta lui Mudman a.k.a. Canibalu' asa cum il stia cartieru. Personajul meu preferat trebuie sa fi fost Captain Kidd, reprezentantul Olandei. Nu neaparat prin posibilitatile de miscare si combo-uri, dar cum visam cu ochii deschisi la viata rebela a piratilor, fix sansa de a juca in pielea unuia imi mai trebuia.
Diversitatea vizuala era iata, la ea acasa, insa haideti sa vedem impreuna daca situatia era la fel si in materie de gameplay. Primul contact pe care l-am avut efectiv cu jocul a fost cand ma uitam la un prieten care tinea block in continuu si spama cu butonul verde. Succes garantat 100% cu personajul Ryofu, un purtator de sulita reprezentant al Braziliei si probabil cea mai usoara alegere pentru un incepator. Din fericire insa, lumea s-a plictisit repede de el pentru ca cei care-l alegeau nu faceau decat sa tina arcade-ul ocupat vreo 30 de minute, fara un plus de satisfactie.
Ceea ce urmeaza insa, este pentru mine epoca de aur in materie de gaming skills. Am fost primul jucator care a indraznit sa ia si alte personaje la incercare si sa dezvolte strategii pentru ele (pe vremea aia nu se cunosteau scheme, nu existau ghizi, totul era la nimereala) pentru ca imi facusem un scop total din a termina jocul cu toate cele 18 personaje, indiferent de cat de bune sau de slabe erau.
Cel mai dramatic playthrough l-am facut alaturi de personajul Erick. Era vreo 9 seara intr-o zi de vara si parintii mei m-au trimis la paine, ca in fiecare seara inainte de cina. "Hai sa trec putin pe la sala inainte, ca mai e timp pana e gata masa" zic eu in mintea mea naiva si inocenta. Aveam bani la mine de o singura fisa si atunci a inceput distractia.
Fiind un personaj greoi, tactica pe care trebuia sa o abordez era foarte lenta, pentru a putea exploata orice deschidere a inamicului, astfel ca am petrecut mai bine de 30 de minute pana sa obtin victoria suprema. Aveam tot cartierul in spate (cum s-ar zice, eram bazat) care se uita peste umarul meu admirativ, la ceea ce am fost capabil sa fac. Am fugit intr-un suflet sa iau paine dar pe drumul de intoarcere m-am intalnit cu tata, care nu era asa de incantat de idee.
Dar ce stia el, in seara aia castigasem respectul lui Grasu (fiecare grup avea unu' gras caruia i se zicea Grasu' cand eram mici si prin natura lui de gras era si mare bataus de felul lui) pentru ca Erick era personajul lui preferat (deh, gras si ala) si tocmai ii aratasem calea catre succes.
In ceea ce priveste stilurile de joc, diversitatea miscarilor este destul de mare. Singurii care merg pe acelasi stil sunt Hanzou si Fuuma, echivalentii lui Ken si Ryu dar care insa au o istorie plina de rivalitate in loc de una amicala. Desi miscarile se declansau poate din aceeasi combinatie de maneta + butoane, senzatia de diversitate era intotdeauna implinita din cauza animatiilor si a iluziei stilurilor "unice" de lupta. Street Fighter II este privit ca referinta pentru seria World Heroes, dar doar primul joc din serie a urmarit cu fidelitate calea aratata de cei de la Capcom. Iteratiile urmatoare (si implicit Perfect care este detasat varful de lance al seriei) au adus cateva lucruri noi, care au format unui fanbase impresionant pentru o asa zisa clona.
La finalul acestui articol, pe langa bucuria pe care o am cand constat cu stupoare ca tin minte detalii despre joc desi nu l-am jucat de mai bine de 12 ani am mai realizat un lucru. Primul meu joc a fost un box thailandez, si suprematia din punct de vedere al skill-urilor m-a pus tot in fata unui fighter. Poate acest lucru explica de ce am tot timpul dorinta arzatoare sa cumpar orice fighter apare desi acest gen nu mai este de mult printre preferatele mele. Aparent, copilul din mine vrea mereu content nou.
Cu ocazia aceasta va amintesc faptul ca in 2008 cei de la SNK au lansat pentru PS2 colectia completa de jocuri WH, unite sub numele World Heroes Anthology si sfatul meu ar fi sa nu ezitati sa puneti mana pe el daca aveti posibilitatea. Nu va poate trezi acelasi izvor de amintiri dar va puteti face o idee destul de buna despre "cum se faceau fighterele odata".
luni, 8 martie 2010
Battlefield Bad Company 2 Review
Cea mai grea decizie pentru un gamer este alegerea jocului favorit sau cel putin asa e in cazul meu. Niciodata nu am putut alcatui topuri de gen, intotdeauna am fost indecis. Acum stau si ma gandesc… care a fost jocul meu favorit? Imi trec prin minte Age of Empires, Mafia, Uncharted, Total War, Bioshock, Call of Duty sau Battlefield. Mda… dar ce joc m-a influentat cel mai tare? Pai, ar fi Quake 2, doar ca l-am jucat acum multi ani cand termeni ca gameplay sau grafica imi erau necunoscuti. Apoi imi vin in minte Caesar III, Age of Empires si Command and Conquer: Tiberian Sun, dar si aici apare problema descrisa mai sus. Iar acum vine revelatia: Battlefield Bad Company 2. De ce Battlefield 2? Pentru ca este jocul care mi-a deschis apetitul pentru jocurile online si, in acelasi timp, jocul pe care l-am jucat cel mai mult, am pierdut in el sute de ore.
Battlefield 2 este al treilea joc al seriei, fara sa luam in calcul expansion-urile. Primele 2, 1942 si Vietnam, s-au bucurat de succes, desi Vietnam nu a fost la fel de bine primit ca Battlefield 1942. Battlefield 2 este considerat de fani adevarata continuare a succesului numit Battlefield 1942. Producatorii sunt DICE, Digital Illusions CE.
Povestea este si aici aproape inexistenta. US porneste un razboi impotriva Chinei si a Middle East Coalition. Locatiile sunt bine alese, majoritatea bataliilor au loc in jurul zonelor petroliere sau rafinariilor. Locatiile aduc un bonus la poveste, locatiile sporind imersiunea in lumea Battlefield. Battlefield 2 vine cu 12 harti destul de mari si cu optiuni diverse de abordare. Exista harti axate pe lupta infanteristilor, dar si harti unde fara un vehicul jocul isi pierde din farmec, distantele fiind uriase. In general hartile sunt bine create, fiecare stil de joc fiind abordabil. Fiecare harta vine cu 3 versiuni, in functie de numarul de participanti avem harti pentru 16, 32 si 64 de jucatori. Diferenta dintre acestea este destul de mare, hartile pentru 16 jucatori oferind in general lupte foarte intense.
Din pacate exista si aspecte ceva mai proaste ale jocului. Primul care-mi vine in minte ar fi numarul mic de moduri de joc, desi acest aspect il intalnim la toate jocurile Battlefield de pana acum. Singurul mod de joc este Conquest, modul prezent si in primele jocuri ale seriei. E distractiv si ofera destule posibilitati, dar dupa o perioada devine plictisitor sa indeplinesti acelasi obiectiv pe aceleasi harti. Pentru cei care nu au mai pus mana pe un Battlefield pana acum voi explica ce este Conquest, desi ma indoiesc ca este nevoie. 2 echipe se lupta pentru capturarea unor puncte de pe harta. Echipa care are mai multe primeste puncte, iar cu cat diferenta este mai mare, cu atat primeste mai multe. Meciurile se termina, in general, cand o echipa ajunge la 200 de puncte.
Producatorii au preferat sa creeze in acest caz un joc axat mai mult pe jocul de echipa, lucru care poate fi observat in ambele moduri ale jocului. Fiecare echipa se imparte in squad-uri mai mici, iar fiecare dintre acestea are un conducator. Echipa poate avea un comandant care le va da ordine conducatorilor squad-urilor, iar acestia le vor indeplini impreuna cu camarazii lor. Comandatul poate chema artilere, UAV sau poate cere munitie. In prezent un sistem asemanator poate fi intalnit in MAG.
Fiecare kit are ceva specific: medicul are med-packs, inginerul poate repara vehicule, altii pot cara munitie. Astfel componenta echipei devine foarte importanta. Kit-urile Assault si Anti-Tank vin cu arme mult mai puternice si au o protectie mai buna impotriva gloantelor. O echipa bine organizata poate face minuni, mai ales daca fiecare jucator are o clasa diferita ( de exemplu o echipa cu: Assault, Anti-Tank, Medic). Singura exceptie poate fi considerata clasa Sniper, acesta fiind in general ascuns, separat de echipa sa. Totusi, acesta poate avea un rol important, fiind un deschizator de drum pentru echipa sa.
Chiar daca nu aveti o casca comunicarea se face foarte usor prin intermediul sistemului de comenzi existent in Battlefield 2. Acesta este foarte simplu de folosit si poate fi foarte util. Exista comenzi de baza prin care poti cere ajutorul camarazilor, fie ca vorbim de medici sau de un jucator cu clasa Anti-Tank.
A fost introdusa posibilitatea de a sprinta, miscatul fiind acum mult mai usor. Controlul este perfect, armele au greutate. Vehiculele sunt bine plasate, iar feeling-ul este unul pe care doar seria Battlefield il poate oferi. Tankurile sunt periculoase si greu de doborat, masinile mici sunt foarte utile pentru deplasarea pe harta, iar elicopterele pot fi un cosmar pentru inamic. Partea buna este ca acestea nu sunt imbatabile, un jucator experimentat care are kit-ul potrivit le poate distruge imediat.
Din pacate si in Battlefield 2 exista, mai bine zis existau, jucatori care va pot strica experienta pentru ca alearga de nebuni in fata tank-ului vostru. Jucatorul care pierde in acest caz este conducatorul masinii, nu cel care a gresit in acest caz. Aceasi problema apare si in cazul in care un comandat bombardeaza cu artileria o zona. Din fericire in prezent acesti jucatori au cam parasit jocul.
Odata avansati in rank veti avea optiune sa deblocati arme noi care, desi sunt aceleasi pentru fiecare factiune, sunt mult mai eficiente decat armele normale. Anumite actiuni va vor aduce o medalie, de exemplu daca jucati ca medic pentru o perioada veti primi “Basic Medic Combat”. Online va puteti vedea statistica sau medaliile, dar puteti arunca un ochi si pe statistica prietenului cel mai bun.
Grafica este foarte buna. Avem texturi de calitate si foarte mult detaliu. La vremea respectiva Battlefield 2 era unul dintre cele mai aratoase jocuri existente pe piata si avea cerinte corespunzatoare. Acum arata bine si ruleaza pe orice configuratie existenta la detalii maxime. Animatiile sunt bune, cu cateva exceptii care nu vor deranja. La capitolul sunet sta foarte bine, armele se aud excelent. Feeling-ul este demential, o caracteristica a seriei.
Cel mai bun joc jucat vreodata? Sincer sa fiu… nu stiu. Stiu doar ca Battlefield 2 este printre cele mai jucate jocuri, printre cele mai bune si printre jocurile care m-au influentat. O multiplayer excelent, gameplay extraordinar, grafica foarte buna, sunet bun si un feeling de zile mari. Daca nu l-ati jucat inca… jucati-l, nu stiti ce pierdeti. Din partea mea are nota 10!
Battlefield 2 este al treilea joc al seriei, fara sa luam in calcul expansion-urile. Primele 2, 1942 si Vietnam, s-au bucurat de succes, desi Vietnam nu a fost la fel de bine primit ca Battlefield 1942. Battlefield 2 este considerat de fani adevarata continuare a succesului numit Battlefield 1942. Producatorii sunt DICE, Digital Illusions CE.
Povestea este si aici aproape inexistenta. US porneste un razboi impotriva Chinei si a Middle East Coalition. Locatiile sunt bine alese, majoritatea bataliilor au loc in jurul zonelor petroliere sau rafinariilor. Locatiile aduc un bonus la poveste, locatiile sporind imersiunea in lumea Battlefield. Battlefield 2 vine cu 12 harti destul de mari si cu optiuni diverse de abordare. Exista harti axate pe lupta infanteristilor, dar si harti unde fara un vehicul jocul isi pierde din farmec, distantele fiind uriase. In general hartile sunt bine create, fiecare stil de joc fiind abordabil. Fiecare harta vine cu 3 versiuni, in functie de numarul de participanti avem harti pentru 16, 32 si 64 de jucatori. Diferenta dintre acestea este destul de mare, hartile pentru 16 jucatori oferind in general lupte foarte intense.
Din pacate exista si aspecte ceva mai proaste ale jocului. Primul care-mi vine in minte ar fi numarul mic de moduri de joc, desi acest aspect il intalnim la toate jocurile Battlefield de pana acum. Singurul mod de joc este Conquest, modul prezent si in primele jocuri ale seriei. E distractiv si ofera destule posibilitati, dar dupa o perioada devine plictisitor sa indeplinesti acelasi obiectiv pe aceleasi harti. Pentru cei care nu au mai pus mana pe un Battlefield pana acum voi explica ce este Conquest, desi ma indoiesc ca este nevoie. 2 echipe se lupta pentru capturarea unor puncte de pe harta. Echipa care are mai multe primeste puncte, iar cu cat diferenta este mai mare, cu atat primeste mai multe. Meciurile se termina, in general, cand o echipa ajunge la 200 de puncte.
Producatorii au preferat sa creeze in acest caz un joc axat mai mult pe jocul de echipa, lucru care poate fi observat in ambele moduri ale jocului. Fiecare echipa se imparte in squad-uri mai mici, iar fiecare dintre acestea are un conducator. Echipa poate avea un comandant care le va da ordine conducatorilor squad-urilor, iar acestia le vor indeplini impreuna cu camarazii lor. Comandatul poate chema artilere, UAV sau poate cere munitie. In prezent un sistem asemanator poate fi intalnit in MAG.
Fiecare kit are ceva specific: medicul are med-packs, inginerul poate repara vehicule, altii pot cara munitie. Astfel componenta echipei devine foarte importanta. Kit-urile Assault si Anti-Tank vin cu arme mult mai puternice si au o protectie mai buna impotriva gloantelor. O echipa bine organizata poate face minuni, mai ales daca fiecare jucator are o clasa diferita ( de exemplu o echipa cu: Assault, Anti-Tank, Medic). Singura exceptie poate fi considerata clasa Sniper, acesta fiind in general ascuns, separat de echipa sa. Totusi, acesta poate avea un rol important, fiind un deschizator de drum pentru echipa sa.
Chiar daca nu aveti o casca comunicarea se face foarte usor prin intermediul sistemului de comenzi existent in Battlefield 2. Acesta este foarte simplu de folosit si poate fi foarte util. Exista comenzi de baza prin care poti cere ajutorul camarazilor, fie ca vorbim de medici sau de un jucator cu clasa Anti-Tank.
A fost introdusa posibilitatea de a sprinta, miscatul fiind acum mult mai usor. Controlul este perfect, armele au greutate. Vehiculele sunt bine plasate, iar feeling-ul este unul pe care doar seria Battlefield il poate oferi. Tankurile sunt periculoase si greu de doborat, masinile mici sunt foarte utile pentru deplasarea pe harta, iar elicopterele pot fi un cosmar pentru inamic. Partea buna este ca acestea nu sunt imbatabile, un jucator experimentat care are kit-ul potrivit le poate distruge imediat.
Din pacate si in Battlefield 2 exista, mai bine zis existau, jucatori care va pot strica experienta pentru ca alearga de nebuni in fata tank-ului vostru. Jucatorul care pierde in acest caz este conducatorul masinii, nu cel care a gresit in acest caz. Aceasi problema apare si in cazul in care un comandat bombardeaza cu artileria o zona. Din fericire in prezent acesti jucatori au cam parasit jocul.
Odata avansati in rank veti avea optiune sa deblocati arme noi care, desi sunt aceleasi pentru fiecare factiune, sunt mult mai eficiente decat armele normale. Anumite actiuni va vor aduce o medalie, de exemplu daca jucati ca medic pentru o perioada veti primi “Basic Medic Combat”. Online va puteti vedea statistica sau medaliile, dar puteti arunca un ochi si pe statistica prietenului cel mai bun.
Grafica este foarte buna. Avem texturi de calitate si foarte mult detaliu. La vremea respectiva Battlefield 2 era unul dintre cele mai aratoase jocuri existente pe piata si avea cerinte corespunzatoare. Acum arata bine si ruleaza pe orice configuratie existenta la detalii maxime. Animatiile sunt bune, cu cateva exceptii care nu vor deranja. La capitolul sunet sta foarte bine, armele se aud excelent. Feeling-ul este demential, o caracteristica a seriei.
Cel mai bun joc jucat vreodata? Sincer sa fiu… nu stiu. Stiu doar ca Battlefield 2 este printre cele mai jucate jocuri, printre cele mai bune si printre jocurile care m-au influentat. O multiplayer excelent, gameplay extraordinar, grafica foarte buna, sunet bun si un feeling de zile mari. Daca nu l-ati jucat inca… jucati-l, nu stiti ce pierdeti. Din partea mea are nota 10!
MAG Review
MAG sau Massive Action Game a fost anuntat la E3 2008. Initial trebuia sa fie lansat in anul 2009, dar a fost amanta pentru luna Ianuarie a anului 2010. Pana atunci cei de la Zipper ne ofera o versiune Beta. Downloadul este surprinzator de mic ( aproximativ 300Mb), dar jocul isi face cateva updateuri foarte mari ( aproape 3Gb). Primul lucru pe care-l faci in MAG este sa-ti creezi caracterul. Poti alege una dintre cele trei factiuni ( Raven, S.V.E.R si Valor), o fata si o voce pentru personaj. Raven folosesc cele mai noi echipamente, S.V.E.R sunt formati din fosti militari si civili, iar Valor cuprinde veterani din armatele Americane, Britanice si din fortele speciale Mexicane. Factiunea aleasa de mine a fost Raven.
MAG este un joc de multiplayer, asa cum este si seria Socom, o alta creatie a celor de la Zipper. Cel mai interesant aspect al jocului este numarul de jucatori ce pot juca in acelasi timp pe o harta: 256. Acestia sunt impartiti in 2 echipe de cate 128 jucatori. La randul lor acestea sunt impartite in mai multe plutoane ( 32 jucatori), iar acestea sunt impartite in 4 echipe ( 8 membri fiecare). Datorita acestor numere pot aparea si cateva probleme, cea mai mare dintre acestea fiind lagul. Din fericire nu exista probleme de acest fel sau cel putin eu nu am avut.
In Beta exista mai multe moduri de joc: Sabotage, Domination si Acquisition. In Sabotage trebuie sa aparati/distrugeti cateva obiective. Domination este similar modului de joc intalnit in seria Call of Duty, doar ca exista mai multe zone. In Acquisition trebuie sa aparati/furati cateva vehicule. Hartile sunt foarte mari, astfel incat numarul mare de jucatori nu devine deranjant. In Beta exista cateva harti, daca nu ma insel cate una in teritoriul fiecarei factiuni.
Ca multe alte jocuri recente MAG include un sistem de avansare in nivel, asemanator celui din Call of Duty 4 sau Battlefield Bad Company. Pentru fiecare kill primiti 5 EXP, pentru un assist 3 EXP, daca omorati un aliat pierdeti 5 EXP. Primiti puncte de experienta si daca indepliniti un obiectiv. Cand avansati in nivel primiti Skill Points. Cu acestea puteti cumpara echipament ( arme, attachments), dar si alte imbunatatiri ( timp de reincarcare mai mic, posibilitatea de a sprinta mai mult etc.). Odata ajunsi la Level 15 puteti comanda o echipa/pluton.
Controlul este foarte asemanator cu ce am vazut in Battlefield Bad Company. R2 si L2 sunt folosite pentru a schimba arma/echipamentul. Echipamentul suplimentar consta in lansatoare de rachete, medkit, grenade etc. Puteti crea 5 clase, fiecare cu arme/gear proprii.
In MAG de multe ori trebuie sa jucati ca o echipa pentru a avea o sansa. Luptele sunt destul de intense, iar un singur om nu poate reusi nimic in fata unui grup de inamici. Daca muriti puteti fi readus pe campul de lupta de un coechipier, dar acest lucru se intampla destul de rar in mare parte datorita intensitatii confruntarilor.
Din punct de vedere grafic MAG nu este o capodopera. Arata decent, dar este depasit de multe alte jocuri. Sunetul poate deveni neplacut datorita asemanarii dintre voci, dar acest lucru este minor si poate fi reparat pana cand versiunea finala va fi lansata.
MAG este un joc bun, care merita bagat in seama. O echipa buna este insa necesara daca vreti sa experimentati MAG la adevarata valoare. Desi are cateva neajunsuri poate fi un titlu de referinta pentru anul viitor in materie de multiplayer.
MAG este un joc de multiplayer, asa cum este si seria Socom, o alta creatie a celor de la Zipper. Cel mai interesant aspect al jocului este numarul de jucatori ce pot juca in acelasi timp pe o harta: 256. Acestia sunt impartiti in 2 echipe de cate 128 jucatori. La randul lor acestea sunt impartite in mai multe plutoane ( 32 jucatori), iar acestea sunt impartite in 4 echipe ( 8 membri fiecare). Datorita acestor numere pot aparea si cateva probleme, cea mai mare dintre acestea fiind lagul. Din fericire nu exista probleme de acest fel sau cel putin eu nu am avut.
In Beta exista mai multe moduri de joc: Sabotage, Domination si Acquisition. In Sabotage trebuie sa aparati/distrugeti cateva obiective. Domination este similar modului de joc intalnit in seria Call of Duty, doar ca exista mai multe zone. In Acquisition trebuie sa aparati/furati cateva vehicule. Hartile sunt foarte mari, astfel incat numarul mare de jucatori nu devine deranjant. In Beta exista cateva harti, daca nu ma insel cate una in teritoriul fiecarei factiuni.
Ca multe alte jocuri recente MAG include un sistem de avansare in nivel, asemanator celui din Call of Duty 4 sau Battlefield Bad Company. Pentru fiecare kill primiti 5 EXP, pentru un assist 3 EXP, daca omorati un aliat pierdeti 5 EXP. Primiti puncte de experienta si daca indepliniti un obiectiv. Cand avansati in nivel primiti Skill Points. Cu acestea puteti cumpara echipament ( arme, attachments), dar si alte imbunatatiri ( timp de reincarcare mai mic, posibilitatea de a sprinta mai mult etc.). Odata ajunsi la Level 15 puteti comanda o echipa/pluton.
Controlul este foarte asemanator cu ce am vazut in Battlefield Bad Company. R2 si L2 sunt folosite pentru a schimba arma/echipamentul. Echipamentul suplimentar consta in lansatoare de rachete, medkit, grenade etc. Puteti crea 5 clase, fiecare cu arme/gear proprii.
In MAG de multe ori trebuie sa jucati ca o echipa pentru a avea o sansa. Luptele sunt destul de intense, iar un singur om nu poate reusi nimic in fata unui grup de inamici. Daca muriti puteti fi readus pe campul de lupta de un coechipier, dar acest lucru se intampla destul de rar in mare parte datorita intensitatii confruntarilor.
Din punct de vedere grafic MAG nu este o capodopera. Arata decent, dar este depasit de multe alte jocuri. Sunetul poate deveni neplacut datorita asemanarii dintre voci, dar acest lucru este minor si poate fi reparat pana cand versiunea finala va fi lansata.
MAG este un joc bun, care merita bagat in seama. O echipa buna este insa necesara daca vreti sa experimentati MAG la adevarata valoare. Desi are cateva neajunsuri poate fi un titlu de referinta pentru anul viitor in materie de multiplayer.
God of War III Preview
Interesul pentru God of War III a aparut odata cu lansarea primului trailer, la E3 2008. Cu timpul am devenit din ce in ce mai interesat de acest joc, interes sporit si de trailere ce au fost lansate in ultimul an. Acest joc m-a facut sa-mi doresc sa joc jocurile precedente. Acum cateva luni a fost anuntat GOW Collection, considerat de mine oportunitatea perfecta pentru a intra in universul GOW. Pana sa ajunga GOW Collection am jucat si rejucat demoul God of War III, iar acum am reusit sa termin si cele 2 titluri mai sus mentionate. Asteptarea devine din ce in ce mai grea, asa ca am decis sa mai joc macar odata demoul GOW3.
God of War III va incepe exact de la sfarsitul God of War II, iar GOW3 va reprezenta sfarsitul trilogiei. Atentie, am spus sfarsitul trilogiei, asta nu inseamna ca va fi ultimul God of War avand in vedere importanta seriei pentru Sony. Cu ocazia GOW3 vom cunoaste mai bine trecutul personajului principal, Kratos. Sunt cunoscute putine detalii legate de poveste, producatorii dorind ca jucatorii sa descopere singuri povestea.
Controlul este aproape identic cu cel din jocurile precedente, producatorii dorind ca jucatorul sa fie familiarizat cu jocul inca de la prima sesiune. Armele pot fi schimbate mult mai usor si mai rapid, nu va exista o singura arma secundara. Acestea pot fi schimbate chiar si in timpul luptei. Bataliile in GOW3 vor fi de proportii epice, fiind prezenti pe ecran si 50 de inamici. Una din aditile interesante este prezenta liderului, atat timp cat liderul este prezent in lupta subordonatii sai vor lupta mai bine. In joc vor fi prezente mai multe arme. Titanii vor avea un rol foarte important, ei influentand batalia.
Grafica in GOW3 va fi mult mai buna decat in titlurile precedente. Kratos va avea 20.000 de poligoane, in timp ce in jocurile de pe PS2 avea doar 5.000. Daca veti despica stomacul unui centaur veti putea vedea intestinele acestuia prelingandu-se pe podea/pamant.
Inamicii si Zeii prezenti in joc nu sunt cunoscuti, dar ne asteptam sa intalnim cam aceasi inamici. Printre Zei se vor numara Zeus si Helios. Din cele cateva trailere observam ca Kratos inca mai are Golden Fleece si Icarus Wings. Printre noutati se numara capul lui Helios pe care-l poti folosi pentru a lumina in intuneric.
God of War 3 va fi lansat in Martie 2010. Odata cu lansarea jocului va fi disponibilia si Ultimate Edition care va contine jocul, God of War Combat Arena, un skin pentru Kratos, God of War: Unearthing the Legend Franchise Documentary, God of War Trilogy Soundtrack si God of War: Blood and Metal EP. Toate acestea vor fi ambalate in cutia Pandorei si vor costa 100$.
OK, am terminat cu informatiile oficiale. Acum sa vedem cum se prezinta demoul jocului.
God of War 3 este la fel de brutal, poate mai brutal, ca jocurile precedente ale seriei. Actiunea este fluenta, desi exista mici probleme de framerate. In demo sunt prezente 2 arme: sabile arhicunoscute ale lui Kratos si Cestus, o arma noua. Intalnim miscari noi, unele necesare datorita numarului mai mare de inamici. In rest demoul da o senzatie placuta, aducand aminte de 2 jocuri superbe: God of War si God of War II. Mare lucru nu pare schimbat, desi nu putem fi siguri de acest lucru, avand in vedere ca am jucat doar un demo ce dureaza maxim 20 de minute. Din ce am vazut in demo God of War 3 pare sa contina destule Boss Battles si Mini Boss Battles.
Grafica este foarte buna. Caracterele sunt foarte bine facute, cu foarte mult detaliu. Si cladirile/backgrounds sunt foarte bine facute. Exista mici probleme de framerate, dar sunt aproape sigur ca se vor rezolva pana la lansare. Muzica este asemanatoare cu cea din primele 2 titluri ale seriei.
God of War 3 este cu siguranta unul dintre cele mai importante jocuri ale anului viitor. Asteptarea e grea, dar din fericire nu mai e atat de mult.
God of War III va incepe exact de la sfarsitul God of War II, iar GOW3 va reprezenta sfarsitul trilogiei. Atentie, am spus sfarsitul trilogiei, asta nu inseamna ca va fi ultimul God of War avand in vedere importanta seriei pentru Sony. Cu ocazia GOW3 vom cunoaste mai bine trecutul personajului principal, Kratos. Sunt cunoscute putine detalii legate de poveste, producatorii dorind ca jucatorii sa descopere singuri povestea.
Controlul este aproape identic cu cel din jocurile precedente, producatorii dorind ca jucatorul sa fie familiarizat cu jocul inca de la prima sesiune. Armele pot fi schimbate mult mai usor si mai rapid, nu va exista o singura arma secundara. Acestea pot fi schimbate chiar si in timpul luptei. Bataliile in GOW3 vor fi de proportii epice, fiind prezenti pe ecran si 50 de inamici. Una din aditile interesante este prezenta liderului, atat timp cat liderul este prezent in lupta subordonatii sai vor lupta mai bine. In joc vor fi prezente mai multe arme. Titanii vor avea un rol foarte important, ei influentand batalia.
Grafica in GOW3 va fi mult mai buna decat in titlurile precedente. Kratos va avea 20.000 de poligoane, in timp ce in jocurile de pe PS2 avea doar 5.000. Daca veti despica stomacul unui centaur veti putea vedea intestinele acestuia prelingandu-se pe podea/pamant.
Inamicii si Zeii prezenti in joc nu sunt cunoscuti, dar ne asteptam sa intalnim cam aceasi inamici. Printre Zei se vor numara Zeus si Helios. Din cele cateva trailere observam ca Kratos inca mai are Golden Fleece si Icarus Wings. Printre noutati se numara capul lui Helios pe care-l poti folosi pentru a lumina in intuneric.
God of War 3 va fi lansat in Martie 2010. Odata cu lansarea jocului va fi disponibilia si Ultimate Edition care va contine jocul, God of War Combat Arena, un skin pentru Kratos, God of War: Unearthing the Legend Franchise Documentary, God of War Trilogy Soundtrack si God of War: Blood and Metal EP. Toate acestea vor fi ambalate in cutia Pandorei si vor costa 100$.
OK, am terminat cu informatiile oficiale. Acum sa vedem cum se prezinta demoul jocului.
God of War 3 este la fel de brutal, poate mai brutal, ca jocurile precedente ale seriei. Actiunea este fluenta, desi exista mici probleme de framerate. In demo sunt prezente 2 arme: sabile arhicunoscute ale lui Kratos si Cestus, o arma noua. Intalnim miscari noi, unele necesare datorita numarului mai mare de inamici. In rest demoul da o senzatie placuta, aducand aminte de 2 jocuri superbe: God of War si God of War II. Mare lucru nu pare schimbat, desi nu putem fi siguri de acest lucru, avand in vedere ca am jucat doar un demo ce dureaza maxim 20 de minute. Din ce am vazut in demo God of War 3 pare sa contina destule Boss Battles si Mini Boss Battles.
Grafica este foarte buna. Caracterele sunt foarte bine facute, cu foarte mult detaliu. Si cladirile/backgrounds sunt foarte bine facute. Exista mici probleme de framerate, dar sunt aproape sigur ca se vor rezolva pana la lansare. Muzica este asemanatoare cu cea din primele 2 titluri ale seriei.
God of War 3 este cu siguranta unul dintre cele mai importante jocuri ale anului viitor. Asteptarea e grea, dar din fericire nu mai e atat de mult.
duminică, 7 martie 2010
Nintendo vs. Piraterie
Dupa cate stim, pirateria este in floare, mai ales in perioade de criza. O companie foarte afectata este Nintendo, cu gama DS (DS, DSL, DSi). Un website japonez, Gpara, a trimis un spion prin trenul local din Tokyo. Acesta a trebuit sa stranga cat mai multe informatii despre cei pe care ii intalnea jucandu-se pe un Nintendo DS, informatii precum varsta, statutul social aparent, slujba aparenta si, desigur, daca ei folosesc alte metode decat cele oficiale Nintendo pentru a se juca.
Pe parcursul primei zile, cei de la Gpara au observat 106 persoane care foloseau un Nintendo DS. Dintre acestia, 5 (4 barbati si o femeie) foloseau un card R4. In a doua zi, ei au observat 109 persoane cu Nintendo DS dar de data asta 15 foloseau un card R4. Persoanele descoperite variau de la oameni de afaceri pana la studenti, atat fete/femei cat si baieti/barbati.
Ce a facut Nintendo pentru a combate acest lucru? Ei bine, in primul rand modificari software. Update-ul 1.4 pentru DSi aparent a impiedicat aceste carduri sa mai functioneze. Nu stiu daca acest lucru mai este valabil acum, vad ca pe net inca se vand carduri care, teoretic, sunt functionale pe DSi.
Urmatorul pas a fost scoaterea lor in afara legii, desi, momentan, doar in Japonia. Nintendo, impreuna cu cele 54 de companii care produc soft (jocuri) pentru aceasta platforma, au intentat proces Curtii orasului Tokyo, citand ca motiv concurenta neloiala. Mai exact, datorita acestor produse, ei nu pot sa isi vanda marfa linistiti si intreaga piata este data peste cap datorita lipsei vanzarilor. Nintendo cer ca device-urile gen R4 sa nu mai fie nici vandute, nici fabricate.
Ca o manevra media, Nintendo a lansat un site unde poti raporta magazinele care vand carduri R4 si site-urile de unde se poate descarca softul (jocurile). "Este din ce in ce mai greu sa descoperi unde se vand aceste carduri, vanzatorii apeland zilnic la noi tactici inteligente prin care sa complice treaba. De aceea ne bazam pe puterea maselor sa eradicam acest fenomen." a declarat purtatorul de cuvant al firmei Nintendo.
Sincer vorbind, nu cred ca vor avea prea multe sanse cu cauza aceasta. Pirateria exista si o sa existe mult timp inainte, aceste device-uri aparand pentru ca exista cerere, nu cererea aparand pentru ca exista ele.
Pe parcursul primei zile, cei de la Gpara au observat 106 persoane care foloseau un Nintendo DS. Dintre acestia, 5 (4 barbati si o femeie) foloseau un card R4. In a doua zi, ei au observat 109 persoane cu Nintendo DS dar de data asta 15 foloseau un card R4. Persoanele descoperite variau de la oameni de afaceri pana la studenti, atat fete/femei cat si baieti/barbati.
Ce a facut Nintendo pentru a combate acest lucru? Ei bine, in primul rand modificari software. Update-ul 1.4 pentru DSi aparent a impiedicat aceste carduri sa mai functioneze. Nu stiu daca acest lucru mai este valabil acum, vad ca pe net inca se vand carduri care, teoretic, sunt functionale pe DSi.
Urmatorul pas a fost scoaterea lor in afara legii, desi, momentan, doar in Japonia. Nintendo, impreuna cu cele 54 de companii care produc soft (jocuri) pentru aceasta platforma, au intentat proces Curtii orasului Tokyo, citand ca motiv concurenta neloiala. Mai exact, datorita acestor produse, ei nu pot sa isi vanda marfa linistiti si intreaga piata este data peste cap datorita lipsei vanzarilor. Nintendo cer ca device-urile gen R4 sa nu mai fie nici vandute, nici fabricate.
Ca o manevra media, Nintendo a lansat un site unde poti raporta magazinele care vand carduri R4 si site-urile de unde se poate descarca softul (jocurile). "Este din ce in ce mai greu sa descoperi unde se vand aceste carduri, vanzatorii apeland zilnic la noi tactici inteligente prin care sa complice treaba. De aceea ne bazam pe puterea maselor sa eradicam acest fenomen." a declarat purtatorul de cuvant al firmei Nintendo.
Sincer vorbind, nu cred ca vor avea prea multe sanse cu cauza aceasta. Pirateria exista si o sa existe mult timp inainte, aceste device-uri aparand pentru ca exista cerere, nu cererea aparand pentru ca exista ele.
Etichete:
2,
360,
Apple,
boderlands,
controller,
elite,
formatare,
games,
gamezine,
heavy,
heavyrain,
massefect2,
pc,
plasma,
portal2,
ps2,
ps3,
superelite,
xbox360
Abonați-vă la:
Postări (Atom)